Silent Strike – Carousel E.P.

Andrei Coste

Silent Strike e genul ăla de producător pe care-l recunoști de la o poștă. Spun asta deoarece are un sound care cu greu poate fi imitat, e incredibil de variat și adună o tonă de elemente eclectice care, în alt context, nu s-ar pupa unul cu altul nici dacă le-ai pune un pistol la tâmplă. În 2014, Silențiosul ne-a lovit cu două E.P.-uri, excelentul și mult mai experimentalul Simtetizator și Carousel despre care o să vă vorbesc un pic mai jos.

Carousel e un E.P. excelent. E același Silent Strike, cu aceleași pattern-uri mai mult sau mai puțin complicate de tobe, aceleași tremolo-uri de coarde, aceleași piane cu un hint sublim de overdrive, aceiași bași foarte deep și același epicness în compoziție. Release-ul ăsta are 5 piese noi-nouțe și-un remake la una din piesele mele preferate de la Silent Strike, Infinit. Toate-s excelent produse și incredibil de moody. Cred că moody e cel mai potrivit termen pentru a descrie Carousel. Îmi aduce aminte de eternele compilații Buddha Bar, chiar dacă e un pic greu să spui că e muzică chillout. Mai degrabă aș spune că E.P.-ul ăsta e o treabă atmosferică excelent făcută. Și spun asta pentru că mi-e greu, în general, să-l încadrez pe Silent Strike în vreun subgen al muzicii electronice, e mult prea eclectică treaba asta pe care o face (ok, idm – intelligent dance music – ar fi un termen destel de convenabil, dar mi se pare destul de useless o catalogare de genul ăsta).

Highlight-urile E.P.-ului, din punctul meu de vedere, sunt: Out of The Labyrinth, o colaborare foarte tare cu violoncelista Sam Rae și Carousel, piesa care dă și titlul acestui magnific release. Materialul poate fi ascultat și cumpărat de aici. Îl recomand cu căldură oricărui amator de muzică electronică inteligentă, cinematică și abstractă.

Comments

comments