fka twigs

FKA Twigs – LP1

Cătălin Mesaru

LP1 este albumul de debut al FKA Twigs (sau, pe numele ei real, Tahliah Debrett Barnett), o artistă de sorginte britanică ce vibrează cu un fel de R&B azvârlit de o forță mistică dintr-un univers paralel. De altfel, ea însăși e o prezență aterizată parcă de pe un alt plan al existenței umane: diafană, prețioasă (în sensul bun al cuvântului) și gata de pus pe un piedestal.

Albumul e ca unul din spectacolele dintr-un carnaval. Mai specific: acela în care un individ îmbrăcat la patru ace, legat la ochi azvârle cuțite înspre o domnișoară îmbrăcată sumar legată de o roată ce se învârte. Cu excepția că, aici, FKA Twigs nu are intenția să rateze cu acele pumnale.

Peisajul sonor e, de obicei, destul de simplu: un beat, niște efecte sonore, niște corzi sintetice și vocea ei ce învăluie totul. O voce aproape de șoaptă care erupe, însă, cu o descătușare ce îți frânge inima pe piese ca Pendulum în care FKA cântă despre cum încearcă să se transforme și să-și caute cuvintele pentru a-și ține partenerul interesat de relația lor (I’m a sweet/ Little love maker/ Finding time/ To make my words better) sau pe Closer, unde cântă despre nevoia de a fi aproape de cel pe care-l iubește. Nu e un cântec de dragoste by the numbers ci se duce într-o zonă destul de neagră, lăsându-mi impresia că, de fapt și de drept, totul e din perspectiva unei suferinde de sindromul Stockholm ce reușește să scape, dar care are nevoie în continuare de cel ce a răpit-o (Now I yearn to/ Follow you in/  Everything I do/ All those years in/ Isolation/ Helped me want for you). Și mai departe, însă, Tahliah vocalizează languros pe Two Weeks, o odă extrem de sexy la adresa sexului oral.

LP1 e un album ce nu ezită să ți se dezvăluie din ce în ce mai mult cu fiecare ascultare. La început, poate părea un monolit sonor pe alocuri inaccesibil, însă, pe măsură ce îl reasculți, ți se dezvăluie cu întreaga-i putere.

Comments

comments

Cătălin MesaruFKA Twigs – LP1