article-2546459-1AFBE10900000578-346_634x418

Slipknot – The Devil In I

Andrei Coste

Slipknot e trupa aia pe care nici metaliștii și nici copilașii ăia care ascultă treizecidesecundepânălamarte nu o suportă. De ce? Pentru că are incredibil de multe treburi în comun cu amândouă.

Sună mai metal decât multe chestii noi apărute și pe care metaliștii se rup în figuri. Întotodeauna m-a enervat subcultura asta muzicală un pic (deși eram ușor identificabil ca fiind metalist în tinerețe) pentru că, să moară Veta de dragoste rănită, zici că se băteau între ei ca să demonstreze care e mai trv sau mai oldschool. Și asta mi se incredibil de stupid din multe puncte de vedere. Și singurul motiv pentru care un metalist trv sau oldschool s-ar trezi să comenteze despre Slipknot ar fi pentru ca aceștia au avut ditai succesul comercial cu o muzică mai puțin accesibilă măreței mase de oameni. Și de-asta nu-i ascultă nici majoritatea oamenilor care-l idolatrizează pe Jared Letopiseț. Acum să vorbim despre clip:

Cu clipul The Devil In I Slipknot își lansează noile măști. Sună un pic aiurea, știu, dar asta e un fel de tradiție în formație de câte ori apare un album nou prin zonă (în acest caz .5: The Grey Chapter) Sincer, n-am mai văzut de mult un clip atât de „sângeros” de la o trupă care poate fi considerată mainstream. Oameni mâncați de ciori, self-cannibalism (nu știu cum s-o explic în română), suicid, treburi de astea. Frumos așa, zic. Totodată ne lovesc și cu niște mici teasers vizavi de cei mai noi trupeți, înlocuitorii lui Paul Gray, basistul care a decedat și Joey Jordison, ex-ul toboșar. Scena de final în care Clown se spânzură și-și dă foc, în același timp, e extrem de viscerală și ți se întipărește pe retină mai tare decât un caz grav de conjunctivită.

Așa arată coperta noului album

Piesa nu iese cu nimic din tiparele Slipknot. Are riff-uri în aceleași nuanțe cu care trupa ne-a obișnuit, deci nimic spectaculos la prima vedere. Dar se poate auzi o maturizare în sunet. Și spun asta pentru că vocea lui Corey Taylor sună foarte bine pe piesă, mult mai lucrată. Versurile sunt surprinzător de bune dacă e să le comparăm cu ce-au scos în trecut. Structura piesei e un pic diferită, e un pic mai muzicală, dacă-mi permiteți luxul de a folosi acest termen. Nu e atâta traforaj-viteză, pare mult mai gândită și mai lucrată. Și, totodată, își păstrează bilele și energia cu care trupa asta a obișnuit până acum.

Sincer, n-am fost niciodată un fan incredibil de mare al trupei Slipknot, dar cred că ăsta e primul album pe care chiar aștept să-l ascult de la ei.

Comments

comments

Andrei CosteSlipknot – The Devil In I

Comments

  1. Pingback: Slipknot – .5: The Gray Chapter – Stereo Beasts

  2. Pingback: Slipknot – .5: The Gray Chapter | Stereo Beasts

Leave a Comment