aphex

Aphex Twin – Syro

Andrei Coste

Îl ascult de aproximativ cinci zile și-mi rupe creierul mai tare ca scleroza multiplă. De când a dat drumul la Minipops pe net știam că albumul nou Aphex Twin, Syro, o să fie excelent, chiar dacă a trebuit să aștept 13 ani după el (chiar dacă Richard D. James a mai lansat treburi între timp, ăsta-i primul release ca Aphex Twin din 2001 încoace).

Dacă ești fan Aphex Twin, albumul ăsta e tot ce ți-ai putea dori. Texturile complicate de sintetizator combinate cu părțile hipermelodice și bașii foarte analogici te fac cumva să simți că toate genurile muzicale apărute până acum au fost inventate doar pentru ca albumul ăsta să fie lansat. Cred că e primul album Aphex Twin care se menține constant în deja clasicul 4/4 time signature. Asta nu e neapărat un lucru rău, chiar dacă simt un pic lipsa momentelor wtf? atotprezente pe release-urile anterioare ale lui Richard D. James.

Dacă te aștepți să auzi un album mega-inovator care să definească genuri noi muzicale, ei bine, stimabile cititor, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar Syro nu e acel lucru. Primești în schimb cele mai mature 60 de minute de Aphex Twin de până acum. Și curge, curge incredibil de fin. Cred că l-am ascultat deja de vreo 20 de ori și încă reușește să mă surprindă plăcut uneori. E complex și ușor de ascultat și îl recomand fără nicio urmă de ezitare oricărui amator de muzică. Dacă vreți bășini de club vă recomand să ascultați Calvin Harris, Disclosure sau alte vome de-astea.

Comments

comments

Andrei CosteAphex Twin – Syro

Comments

  1. Pingback: Stereo Beasts Friday Playlist 26.09.2014 – Stereo Beasts

  2. Pingback: Aphex Twin – Computer Controlled Acoustic Instruments pt2 EP | Stereo Beasts

Leave a Comment