banks

Banks – Goddess

Cătălin Mesaru

Jillian Rose Banks (sau Banks, așa cum își spune mai pe peste tot) face genul ăla de R&B rudă cu The Weeknd (nici nu-i de mirare că doar a fost prin turnee cu el) sau How To Dress Well, FKA Twigs sau Jhené Aiko. E R&B străbătut de întuneric, de angoase și de sentimente dificile. După două E.P.-uri (Fall Over și London), ambele lansate în 2013, anul 2014 a găsit-o cu un prim album pe piață – Goddess.

Goddess strânge la un loc două piese de pe E.P.-ul London (Waiting Game și This Is What It Feels Like), alături de niște piese noi, toate într-un amestec extrem de inegal de R&B alternativ, ce încearcă să se diferențieze de ce se aude prin mainstream la momentul actual prin texturile (mai) mohorâte și prin niște balade sumbre care, de cele mai multe ori, se amestecă una cu cealaltă, fără vreun fel de identitate clară (You Should Know Where I’m Coming From sau Under The Table).

E un album cu serioase crize de identitate. Nu se simte niciunde o direcție anume (în afară de cea sus-menționată – să fie totul cât mai dark and gloomy), Banks nereușind să-și asume o persona coerentă care s-o diferențieze prea mult de restul eforturilor dezamăgitoare R&B din ultimii ani. Plus că albumul a reușit nu de puține ori să mă plictisească, pur și simplu, cu piese ca Alibi, Goddess, Fuck’em Only We Know sau Change.

Cu toate astea, Goddess are și niște piese care funcționează de minune: Waiting Game e un monstru întunecat, ce pășește cu pași grei și dureroși peste ascultător (I wish I was in love but I don’t wanna cause any pain/ And if I’m feeling like I’m evil, we’ve got nothing to gain) și e una din piesele la care mă tot întorc de pe acest L.P. La fel și cu Someone New, care e una din baladele albumului. E, însă, singura baladă (cât detest termenul ăsta) care lovește unde trebuie – doar Banks, o chitară și totul se transformă într-un torch song excelent și răvășitor despre o iubire apusă, o relație terminată, resentimente și speranțe inutile într-un posibil viitor împreună  (Oh, you say you hate me now, and you burn me with your words/ Calling me a fool, saying that I’ve fucked up everything/ And you’ll never forgive me, though I’m doing this for you).  Beggin for Thread e a treia (și ultima, din păcate) piesă care funcționează așa cum ar trebui și mi-a dat speranța că, odată ce Banks se hotărăște ce anume vrea să facă din punct de vedere stilistic și muzical, există posibilitatea ca pe viitor să primim un al doilea album foarte bun.

Din păcate, restul pieselor (până la 14!) sunt mediocre și nu au niciun fel de savoare, se amestecă toate unele cu celelalte și nu reușesc să aducă absolut nimic de valoare albumului. Până atunci rămânem cu female R&B de la FKA Twigs și Jhené Aiko, ambele cu două albume excelente în acest an.

Comments

comments

Cătălin MesaruBanks – Goddess

Comments

  1. Pingback: Steven A. Clark – Late E.P. – Stereo Beasts

  2. Pingback: Worst Albums of 2014 | Stereo Beasts

Leave a Comment