gazelle

Gazelle Twin – Unflesh

Cătălin Mesaru

Elizabeth Bernholz face muzică electronică experimentală sub pseudonimul Gazelle Twin. Unflesh este cel mai recent album al său, lansat anul acesta de foarte curând. Ar fi ușor s-o tratezi pe Bernholz ca pe un simplu epigon ce clonează și amalgamează atmosfere și sunete de la Björk, The Knife sau planningtorock, de exemplu, însă experimentele ei electronice sunt ceva mai vaste și mai întunecate, ajungând să scurgă printre piesele coșmarești și niște tușe de dark ambiental sau R&B bântuitor livrate prin mațele unui mutant monolitic lăsat să se descompună la soare în parcarea unui supermarket.

Unflesh e piesa care deschide albumul și care îți setează niște așteptări pe care restul albumului ți le va demonta și rearanja așa cum are chef, ca o bestie imensă decedată în urma unei apocalipse nucleare ce se descompune cu șiroaie de fluide verzi, albastre și sânge izvorând la suprafață prin carnea roasă de viermi. Repetând obsesiv It’s coming at me, Gazelle Twin (care-și acoperă și/sau distorsionează fața în clipuri) își construiește o biosferă neagră și amenințătoare. Guts duce mai departe senzațiile nevrotice cu voci distorsionate și lubricitate murdară.

Printre highlight-urile albumului se numără piese ca Anti Body (care aduce o cadență de Kalashnikov infuzat cu proprietăți demonice și, continuând pe tema erotismului, se simte ca un viol asupra simțului), Child (muzică de mausoleum cu lamentări mortuare), Belly of The Beast (cu butonări de aparate diavolești și opresiuni consumeriste), Human Touch (cu respirații curmate și copii sălbatici) și, nu în ultimul rând, Still Life care mustește de sex grunjos și murdar.

Acest al doilea album al lui Gazelle Twin nu funcționează doar la nivel sonor, își traduce cumva psihozele și nevrozele într-un viol consimțit și ajunge să-ți bântuie trupul, răscolindu-l și malaxându-l după bunul plac. Fără îndoială unul din cele mai bune, solicitante și perturbatoare albume ale anului.

Comments

comments

Cătălin MesaruGazelle Twin – Unflesh

Comments

  1. Pingback: Best Music of 2014: Partea I | Stereo Beasts

Leave a Comment