slipknot

Slipknot – .5: The Gray Chapter

Andrei Coste

După șase ani, marcați de moartea basistului Paul Gray și renunțarea la toboșarul Joey Jordison, Slipknot revin cu un nou album numit .5 The Gray Chapter.

All Hope Is Gone mi s-a părut un album decent. Chiar dacă single-urile de pe el erau foarte mainstream (Snuff, Psychosocial) albumul era foarte violent și heavy. Albumul ăsta e mult mai melodios și experimental (pentru Slipknot), dar din păcate, pare să-și fi pierdut vlaga pe drum. Dacă până acum tot ce scotea trupa asta avea niște hook-uri incredibil de bune, ele cam lipsesc cu desăvârșire de pe albumul ăsta.

.5: The Gray Chapter sună forțat. Uneori încearcă să fie prea experimental, alteori încearcă să sune ca și majoritatea pieselor Slipknot. În schimb, tobele sună excelent și Jay Weinberg (dacă el este tobarul) face o treabă absolut excelentă. Singura piesă (in afară de The Devil In I) care mi-a plăcut extrem de tare se numește Skeptic și e, poate, cel mai pe față tribut adus lui Paul Gray. Și, pe lângă asta, e cea mai catchy treabă de pe albumul ăsta. În rest, nu găsesc nimic special care să mă facă să reascult .5: The Gray Chapter. Aveam așteptări mari de la albumul ăsta și am rămas doar cu așteptările. N-o să spun că e un album incredibil de slab, pentru că nu e. Are câteva momente incredibil de bune, dar, din păcate, ele nu reușesc să-l scoată din stadiul avansat de meh pe care-l inspiră.

Comments

comments

Andrei CosteSlipknot – .5: The Gray Chapter

Leave a Comment