Jon-Hopkins-Asleep-Versions-950x530

Jon Hopkins – Asleep Versions E.P.

Cristian Pagu

Noul E.P. al lui Jon Hopkins ar fi trebuit lansat cu o mică introducere în care să informeze că, mai nou, pe lângă un mare pianist și DJ, Jon Hopkins este și hipnoterapeut. Această introducere ar trebui să existe ca să îndrume ascultătorii să asculte acest material noaptea, când sunt în siguranță și nimeni nu îi poate deranja. Niciodată să nu opereze mașinării sau să asculte aceste înregistrări la volan.

Hai să stabilim ceva de la început. Asleep Versions nu este muzică de somn, este un material care te invită să te instalezi comod la orizontal, să închizi ochii, să îți golești mintea de toate gândurile și să respiri adânc de 3 ori. E.P.-ul a fost înregistrat în Islanda, într-o fostă piscină abandonată pe care formația Sigur Rós a transformat-o într-un imens studio. Un pian împreună cu niște synth-uri Moog și o orgă de cameră, veche de mai mult de un secol sunt uneltele utilizate de Jon Hopkins pentru acest E.P. care sapă adanc în albumul Immunity din 2013, regăsind o versiune șlefuită cu o mare finețe și acuratețe, mult mai calmă, înclinată cu toată greutatea spre meditație. Tot E.P.-ul a fost conceput să fie ascultat ca un întreg muzical de 25 de minute, alcătuit din 4 piese vechi decelerate și reimaginate cu un iz de poțiune de inflorescență compusă în laboratorul secret al lui Moș Ene.

Immunity este un exercițiu, o stare muzicală de relaxare, reflecţie şi contemplare, acea parte calmă și meditativă a albumului, care explorează hipnoterapia și scoate în evidență calitățile transcedentale ale muzicii lui Hopkins, în care caută integrarea supremă și secundară a infinitului. Este un “pre-ecou” al unei muzici finite exteriorizate și expuse iar, de data aceasta într-o nouă scenă cosmică în care vocile joacă o dramă nesfârșită a împlinirii propriului eu. O nouă reinterpretatre semi-acustică cu vocea lui Raphaelle Standell (Braids) se varsă în Form By A Firelight, în care își inserează vocea în diverse straturi ale melodiei. Ea nu deține titlul de lead vocal, deoarece Jon a ales ca vocea ei să pară că plutește la suprafață, înotând încet spre tine, dar cumva păstrând o distanță de unde te poate ghida în direcția potrivită.

De prima oară când am ascultat Breathe This Air, am recunoscut geniul lui Jon Hopkins. Melodia are iz aparte, dar Hopkins caută mereu să recreeze stări din trecut. Așa ca în timpul unei călătorii cu trenul, sunetul pe șine al acestuia a acompaniat muzica de pian pe care o asculta în căști. Așa a luat naștere această plimbare cu trenul, ultima stație înainte de destinația finală…Open Eye Signal, o piesă care a suferit multe schimbări, s-a manifestat în diverse stări și care, în cele din urmă, a câștigat lupta cu artistul care a decis să arate toate fațetele acestei povești, o trilogie existențială alcătuită din trei episoade sonore fanteziste.

Un pachet muzical influențat de meditația trancedentală și de practicile yoga kundalini, pentru Asleep Versions, Jon Hopkins a reinterpretat muzica de club și a modelat-o în așa fel încât te va curăți de orice boală și oboseală, îți va accesa mintea și îți va spori tonusul psihic, te va învăța să gândești sănătos, profund și îți va stimula negreșit glanda pineala.

Comments

comments

Cristian PaguJon Hopkins – Asleep Versions E.P.

Leave a Comment