SB_cover_wolf

2014 și muzica de la noi – câteva impresii

Andrei Coste

Știu că probabil v-am siderat deja cu listuțe, topuri și alte bălării de astea, dar vă promit că asta-i ultimul articol în care povestim despre anul de glorie 2014. Așadar, vă rog să-mi permiteți să vă prezint o listuță scurtă cu lucrurile din doi zero unu patru.

1. Muzica de la radio și TV a devenit și mai sinistră

What can I do, do, do / În mintea mea ești tu, tu, tu. Da, dragilor. Versurile astea însumează perfect anul 2014 când vine vorba de ce s-a auzit în FM și la TV. Măcar în anii anteriori aveam hituri mai normale la cap, dar anul ăsta zici că retardismul fin și cuvintele monosilabice i-au cuprins în măsură maximă pe textierii acestor artiști de-o valoare incomensurabilă. Până și manelele încep să fie mai high-class decât piesele difuzate de radiourile comerciale.

2. Hip-Hop-ul n-a murit, este doar un pic în comă

În fiecare an am impresia că hip-hop-ul o să moară. Dacă e să ne uităm la ce-au lansat artiștii mainstream anul trecut, B.U.G. Mafia au avut o colaborare cu Gojira și Planet H în încercarea de a-și atrage alt public, un pic mai hip. Din păcate, doar beat-ul era bun acolo. Din brigada Paraziții, chiar dac-au avut câteva single-uri anul ăsta, îmi rămâne în cap mai degrabă faptul că Ombladon și-a primit rușinile cuvenite din partea lui Doc (care, în opinia mea, chiar dacă e un trădător de neam, țară și underground pentru că e parte din Ha-Ha-Ha, e unul din cei mai versatili emcee pe care țara asta îi are).

Tot 2014 a fost anul în care Omu Gnom a scos cele mai mature release-uri din carieră, Kazi Ploae și-a recimentat locul ca cel mai bun MC din țara asta – loc pe care-l împarte cu Vlad Dobrescu, să fim înțeleși – și R.A.C.L.A., adică Rimaru, a revenit fără prea mult tam-tam. Cedry2k a revenit din exil, a lansat un E.P. care sună exact la fel ca restul lucrurilor lansate de Cedry2k după Alchimia Veninului, deci treburi cvasi-naționaliste și spiritualo-creștine. Okapi au mai lansat o compilație care sună decent și vrea să gâdile un pic mainstream-ul însă, din păcate, la atât s-au rezumat. Măcar Doc și Motzu au lansat clipul la Bula Mea, care sună fin de tot și face ca albumul ăla să-mi fie trecut în zona de must check când iese.

3. Electroniști și electroniste.

Silent Strike a lansat două EP-uri excelente, Simtetizator și Carousel. Și cam atât. Șuie Paparude au descoperit trap-ul la 5 ani de când a expirat și, chiar dacă Secretul Caracatiței a avut un clip excelent (8bit și de-alea), piesa a fost extrem de plicticoasă. Subcarpați au bătut același cal și anul ăsta (în vreo 2 ani cred c-o să-l omoare) și-n rest minimal și zahăr vărsat pe post de cocaină. Și Liar, Adda Kaleh, Khidja și Kaleidonescu care au scos chestii mai interesante. În rest, destul de subțire, dar nonetheless, mai bine decât mă așteptam.

4. Pletoși și Alternative

Metalul, ca gen muzical, e okay de ascultat maxim până la 18 ani (hai 20 cu indulgență). Dacă ai trecut de vârsta aia și ai impresia că nu există altceva în afară de metal, îmi pare rău, dar nu ai ce căuta pe site-ul ăsta. Eticheta nu mă lasa să fac recenzii la Trooper.

2014 a fost anul renașterii rock-ului alternativ și anul împământenirii genurilor conexe și metalelor hipsterești în marea scenă (care nu prea există). Velosonics, Breathelast, Crowd Control, Grimus, Roadkillsoda, Aeon Blank și Moebius sunt trupele care mi-au făcut cu ochiul în 2014 și mi-au trezit interesul mai mult decât orice alte fenomene muzicale din țara asta. Au scos single-uri, clipuri și albume care efectiv sunau într-un mare fel și care nu aveau acel iz feeric de muzică românească. O parte din ele au fost lansate de Universal Music România. Da, ați auzit bine, un label mainstream, cel mai mare de pe mapamond, se ocupă de distribuția unor albume de muzică underground. Vă rog să-mi permiteți să mă-nclin.

Hardcore-ul și metalcore-ul au fost reprezentate destul de bine de către Diamonds Are Forever și H8 (care au lansat un lyric clip nou în perioada Crăciunului), SKA-NK au devenit un fel de E.M.I.L. mai amuzanți, Lună Amară au lansat primul CD live, au apărut o tonă de nume noi fantastice (NAVA MAMĂ!!!) și Trooper n-am habar ce au făcut pentru că nu mi-a păsat. Să nu uităm, totuși, faptul că The Speakers au lansat cea mai odioasă piesă din 2014 pentru mine, și anume Fashion. 

5. Punct.

Dacă e să ajung la o scurtă concluzie, pot spune sincer că 2014 a fost cel mai bun an pe care muzica românească l-a avut, calitativ vorbind. Spun asta pentru că, deși mainstream-ul e plicticos, neinspirat și-o să continue să fie așa în cea mai mare parte, underground-ul a lovit cu maximă calitate. Până și release-urile mai slabe au fost net mai bune decât multe altele care erau considerate foarte bune acum 4-5 ani. Și asta mă face să am speranță în muzica noastră. Să fie un 2015 bun, zic.

Comments

comments

Andrei Coste2014 și muzica de la noi – câteva impresii

Comments

  1. punKreas

    Subcarpati au evoluat mult si au din ce in ce mai multi fani. Zi-mi o trupa din Romania care reuseste sa stranga 5000 de platitori de bilet al carui pret e 25-30 de lei.

Leave a Comment