crowd control

Crowd Control – Loading Please…

Cătălin Mesaru

Pe Crowd Control i-am mai avut pe site-ul nostru, cu videoclipul pentru Brixton Riot, deci nu e prima data când ne lovim de această trupă românească (ce a apărut chiar și în unul din topurile de best of pe anul 2014) ce vine cu un sunet necesar pentru țara noastră, un sunet fresh racordat la niște influențe delicioase,  cu estetică de jocuri video și străpungeri în mainframe-ul ascultătorului. E.P.-ul Loading Please… a fost lansat în 2014 cu tot cu niște videoclipuri drept companioni (pentru piesele Airbow și susmenționata Brixton Riot).

Loading Please… își pornește secvența de bootare cu rafale de chiptune pe Airbow, ghidate și mitraliate de un Super Nintendo Entertainment System care preia controlul și se asociază cu instrumente tradiționale, încătusând sub controlul său și vocea vocalistului, asamblând din spațiu, timp și secvențe binare o lume distopică, creație a unui zeu electro-organic.

Disney Puritans este, totodată, piesa mea preferată de pe acest injust de scurt E.P., dar și piesa care, în viziunea mea, definește exact ceea ce Crowd Control inculcă prin numele lor: controlul mulțimii prin forță sonoră. Disney Puritans pare a fi compusă de locuitorii din lumea circuitelor și neoanelor din TRON după ce au ascultat niște Joy Division, filtrând muzica angoasantă a britanicilor prin sensibilitățile tehnologice și post-umane pe care biții le conferă.

Despre Brixton Riot am menționat deja că am avut-o și pe Stereo Beasts, e piesa cu acel videoclip care mi-a evocat secvențe din Twin Peaks și care vine cu poezie sonoră și cu un amestec de lichid de cyborg, beat-uri, clape și un bas ce-ți racordează inima digitalizată la the ghost of the machine și ți-o reactivează tresărind și zvâcnind.

Demons închide prea devreme Loading Please… cu ale sale halebarde sonore sintetice ce zvâcnesc în trupul unui Cerber multi-core și multithreaded. Piesa-concluzie mustește de atmosferă și de texturi, definite de bumpmapping muzical stârnit din multitudinea de straturi care mărșăluiesc umăr la umăr prin peștera întunecată a fusion-ului indie-electro-R&B-kraut-dub pe care românii l-au cablat la A.I.-ul ascultătorului.

Ce rămâne în urma acestui E.P., după ce toată tehnologia și-a dat duhul, după ce s-a volatilizat până și ultima plăcuță din RAM-ul colectiv? E simplu: rămâne un sentiment că da, și la noi se poate. Rămâne și, ce-i mai important, o nevoie acută de mai mult. Și mai repede.

Comments

comments

Cătălin MesaruCrowd Control – Loading Please…