punch

Punch Brothers – The Phosphorescent Blues

Cătălin Mesaru

Cel de-al patrulea album al cvintetului Punch Brothers, The Phosphorescent Blues, aduce un aer proaspăt de bluegrass și de organicitate, de căldură și de tihnă. Cei cinci băieți fac muzică din 2006, când s-au format dintr-o necesitate de a face muzică născută după o seară plină de băutură, mâncare și depănări de amintiri despre relații eșuate.

Trupa își aduce pe lume albumul cu piesa Familiarity, un monstru de zece minute și (aproape) jumătate pe care, practic, sunt învârtite pe degete diferite stiluri de muzică. Totul pornește, însă, de la bluegrass. Instrumentele tipice sunt acolo în fundal, omniprezente, agitându-se, riscând să fie acoperite de corzi, de tobe, de bas, de voci. În rarele momente de calm, acestea lasă loc unor secvențe de reflecție aproape religioase în care vocile se tânguie. Piesa de deschidere e un proces asemănător clopotului lui Gauss: începe relativ lent, cu mici zvâcniri de ritm, apoi explodează și, la sfârșit, în momentele cele mai calde, ești sorbit într-un fel de toropeală cu viori, voci blânde și eterna mustire bluegrass.

Ce fac, însă, Punch Brothers, nu se limitează doar la melodii și colorituri de bluegrass complementat cu alte genuri muzicale (când aproape că inventează noi genuri muzicale, precum R&Bluegrass-ul pe piese ca Forgotten, Magnet sau Julep) ci preiau construcții sonore gata preparate și le alchimizează în sentimente noi, pe culmi noi ale texturilor americana. Vezi, doar, Passepied (Debussy) unde îl preiau și demontează și re-re-reasamblează, sau pe Prelude (Scriabin) unde, într-o manieră ceva mai calmă, îl vizitează pe Aleksandr Skriabin, unul din puținii mei compozitorii preferați de muzicaă clasică (Poemul extazului și Prometeu: Poemul Focului sunt două simfonii care mi-au mers de la prima audiție direct în suflet).

În alte locuri, trupa virează spre virtuozități semi-rock’n’roll (pe My Oh My) sau chiar semi-pop (pe Between First and A), dar cel mai bine și mai bine le șade pe compozițiile contemplative, pe piesele pe care-i simți privind în zare, căzuți pe gânduri, frâmântați (Little Lights).

Comments

comments

Cătălin MesaruPunch Brothers – The Phosphorescent Blues

Leave a Comment