TUXEDO_1500

Tuxedo – Tuxedo

Cătălin Mesaru

Tuxedo au apărut cu un simplu anunț pe twitter și niște piese pe ici pe colo, colorate de funk și sintetizatoare. Acum știm că Tuxedo înseamnă o colaborare dintre doi artiști: Jacob Dutton și Andrew Mayer Cohen. Prietenii îi cunosc drept Jake One și Mayer Hawthorne. Jake One a făcut parte din G-Unit, iar albumul său de debut a fost presărat de colaborări cu Young Buck, De La Soul, M.O.P. și DOOM printre alții. Mayer Hawthorne și-a lansat albumul de debut în 2009 and he made it big, cum se zice, cu ale sale tonalități și aranjamente neo-soul. Cei doi au pus umăr de la umăr și s-au transformat în acest proiect intitulat Tuxedo care păstrează mulți din tropii muzicii lui Hawthorne și îi filtrează și mai mult prin influențele sale (Curtis Mayfield, Isaac Hayes, Barry White). Albumul se ia cu o doză sănătoasă de soul și funk, cu zvâcniri de epocă șaptezecistă.

Într-un fel, Tuxedo nu fac nimic din ce nu s-a mai făcut până acum. E suficient doar să ne aducem aminte că pe această lume mai există cel puțin o super-colaborare de succes din zona funk/neo-soul-ului. Evident, este vorba despre Chromeo și nu ai cum să nu îi compari pe Tuxedo cu cei doi antemenționați. Asta și pentru că albumul ăsta chiar sună a ceva ce ar face Chromeo, numai că ceva mai relaxat din tempo. Piesele duetului Tuxedo sunt ceva mai moi, mai reduse ca tempo față de frații de gen muzical.

Problema e că întregul album e plictisitor. Piesele curg, vocea lui Hawthorne curge și ea, dar nu există pic de soul în acest neo-soul pe care Jake One îl produce. Totul e cântat corect, ca la carte, dar nu simți în niciun moment pasiunea pe care genul ăsta de muzică ar trebui să ți-o livreze în cantități imense. Comparând albumul acesta cu, de exemplu, excelentul album al lui Hawthorne din 2013, Where Does This Door Go, mi-a lăsat impresia cum că aici ar fi fost un pic plictisit și că nu și-a găsit în nicio clipă momentul corect de care să se agațe și să nu sune flasc. Ascultă Two Wrongs, Lost Lover, R U Ready sau Number One și îți va fi clar că, deși totul e extrem de corect construit, e ceva ce lipsește, e ceva ce ar fi trebuit adăugat în piesele astea, dar pe care niciunul din cei doi nu l-a simțit. Când vorbești despre influențe ca Isaac Hayes și Curtis Mayfield, atunci ai face bine să îți dai și sufletul pentru muzică, ceea ce aici nu se întâmplă.

Comments

comments

Cătălin MesaruTuxedo – Tuxedo

Leave a Comment