cannibal_ox

Cannibal Ox – Blade of the Ronin

Andrei Coste

Blade of the Ronin e al doilea album Cannibal Ox, lansat la aproape 15 de ani de la primul și mult apreciatul album de debut, The Cold Vein și, sincer să fiu, m-a lăsat mai rece decât al doilea titlu menționat mai sus.  E imposibil să nu le compari între ele, pentru că în momentul în care The Cold Vein a apărut, acesta suna incredibil de alien-esque pentru hip-hop-ul perioadei respective. Din păcate, Blade of the Ronin sună mai degrabă comun decât spectacular și asta-i cea mai mare problemă a lui.

Beat-urile sună obosite, n-au nimic special înafară de faptul că sună ca și cum ar fi fost rupte din anul de glorie 2002. Și să nu mai zic de faptul că sună plicticos comparativ cu nebunia extraterestră făcută de EL-P pe The Cold Vein. Singurele care ies în evidență în sensul bun sunt cele de pe Iron Rose și Fire Rises. Până și versurile parcă și-au pierdut din fler, exceptând deja clasicele referințe la matematica supremă aruncate pe-acolo de dragul de-a fi, suprarealismul Cannibal Ox s-a transformat în rap generic, fără prea multe alte chestii pe tavă. Vordul Mega e mult peste Vast Aire, liric vorbind pe acest album dar, din păcate, omul o dă cu cel mai plictisitor flow pe care l-am auzit în ultma vreme. E un pic dubios faptul că cele mai bune piese de pe album sunt Moksha și The Eternal Path, care sunt bonusuri pe ediția specială a albumului și care par a fi trase mai demult în comparație cu restul pieselor de pe Blade of the Ronin. Și remixul la Iron Rose sună divin.

M-a dezamăgit foarte tare albumul ăsta. Și nu pentru că e prost, să ne înțelegem, e cu mult peste 90% din vomele care se lansează în perioada asta în muzica hip-hop. Dar rămâne un efort mediocru în comparație cu primul lor album și așteptările erau mult prea mari, cel puțin din partea mea. Eu voi rămâne tot la The Cold Vein, ceea ce vă recomand și vouă.

 

Comments

comments

Andrei CosteCannibal Ox – Blade of the Ronin

Leave a Comment