twin shadow eclipse

Twin Shadow – Eclipse

Cătălin Mesaru

Trebuie să recunosc că cele două albume de până acum ale lui George Lewis Jr (Forget, albumul de debut din 2010 și Confess, albumul său din 2012) nu m-au prins aproape deloc, poate doar o piesă pe ici pe colo, dar, în general, nu mi-au spus mare lucru, nu m-au făcut să-mi doresc să-i urmăresc cu ardoare cariera muzicală, pentru simplul fapt că new wave-ul pe care-l aborda era un pic cam prea laidback și lipsit de vreun fel de măreție calculată pe care o caut în mod special la acest gen muzical.

Vechiul clișeu spune că a treia oară e cu noroc, iar Eclipse, albumul de anul acesta al lui Twin Shadow, confirmă chestia asta, confirmă că uneori e nevoie de trei încercări doar pentru a prinde exact esența a ceea ce te definește ca artist și pentru a-ți surprinde ascultătorul cu niște cârlige, niște construcții și aranjamente muzicale care-ți ies, de bine de rău, după o perioadă îndelungată de experimentare. Aici, Lewis Jr. duce înspre surescitare extremă toată ideea de pop de stadion și își construiește identitatea sonoră cu manierisme solide și instant recognoscibile din muzica anilor optzeci. Departe de a fi cel mai original concept, Eclipse funcționează tocmai pentru că Lewis Jr își ajustează propria busolă artistică spre noțiuni familiare și demonstrează clar că își dorește extrem de mult să activeze pe un plan muzical mult mai desfășurat și mai potent decât până acum. În cuvinte mai puține, deci, Lewis Jr tânjește la faimă și la străpungerea-n mainstream. Nu știu dacă o să o facă neapărat cu acest album, căci încă sunt prezente niște momente care nu-mi miros a fi foarte digerabile pentru publicul mainstream, dar se îndreaptă spre asta, în mod cert.

Prima piesă a albumului, Flatliners, e și una din cele mai bune ale artistului. Începe ca o baladă cu accente R&B și se transformă într-o explozie senzațională de refren larger than life. De acest artificiu se tot folosește pe parcursul albumului, exploziile de refren și instrumentația care izbucnește (When The Lights Turn Out, To The Top, care pare a fi inspirată de trupa Journey etc.), toate sunt mărci pe care și le asumă și care-i transformă majoritatea pieselor în imnuri perfecte pentru a străbate publicul numeros pe cine știe ce stadion din cine știe ce festival. Pe de altă parte, artistul își asumă și o identitate ceva mai sensibilă și mai conștientă de faptul că trebuie să hrănești și sufletul, nu doar senzațiile îmbuibate de adrenalină. E suficient să asculți doar Alone, Eclipse sau Locked & Loaded, piese care o să-ți meargă direct la suflet și care-i dezvăluie o față ceva mai matură și asumat-romantică.

Comments

comments

Cătălin MesaruTwin Shadow – Eclipse

Comments

  1. Pingback: Friday Playlist 27.03.2015 | Stereo Beasts

Leave a Comment