dirty shirt

Dirty Shirt – Dirtylicious

Ionuț Hușanu

Dacă nu ați aflat până acum de Dirty Shirt, trebuie să știți că trupa din Seini, Maramureș, este unul dintre cele mai de succes proiecte muzicale din România din zona rock/metal din ultimii ani. Cu două albume și un DVD live lansate la activ, foarte bine primite de publicul și presa de specialitate românești. Însă recunoașterea supremă s-a întâmplat chiar anul trecut, la cel mai titrat festival de muzică metal din lume, Wacken Open Air, unde Dirty Shirt a reprezentat România în competiția Wacken Battle of the Bands, în cadrul căreia au ocupat un excelent loc secund. În plus, ei sunt protagoniștii filmulețului devenit viral cu slujba religioasă din ziua alegerilor prezidențale, când trupeții se aflau în Olanda.

2015 ne aduce în fața celui de-al treilea album Dirty Shirt, Dirtylicious. Și ce mai album! După cum îi spune numele, este și dirty și delicios în același timp. Dacă pe precedentele albume pasajele folclorice erau prezente doar pe câteva piese, pe Dirtylicious maramureșenii au hotărât să joace masiv cartea folclorului, sau mai degrabă a folkcore-ului. Unii ar sări rapid să facă o comparație cu Zdob și Zdub, însă astfel de comparații nu își au locul. Ce se aude pe noul album este, într-adevăr, presărat cu pasaje catchy și super-dansabile de folclor balcanic (cu instrumente tradiționale – viori, clarinet, țambal și acordeon – asigurate de Transilvanian Folkcore Orchestra), dar toate structurate pe ritmuri metalice foarte groovy.

Dacă din punct de vedere muzical albumul este „delicios”, partea lirică nu se lasă mai prejos. Pe lângă piese de pahar (de vin sau horincă, sau ambele), găsim pe celelalte melodii teme social-politice, sau mai degrabă anti-clasa politică infectă de la noi (deși cred că și țările vecine se pot regăsi cu ușurință printre versuri), dar scrise într-un mod pamfletar (cui nu-i place hazul de necaz?). Exemplul cel mai elocvent în acest caz este chiar a doua piesă de pe album, Moneyocracy (I have mansions, diamond watches, vintage cars and football teams, / but my workers need to know that it’s a tough economy), unde versurile despre oameni gen Gigi Becali sunt cântate cu un audibil accent est-european. Chiar dacă albumul împrumută în principal teme folclorice românești, sau de mahala, dar tot românești, totuși Dirtylicious este multicultura; se cântă în patru limbi: română, engleză, maghiară (Mental Csárdás) și franceză (Balkanique). Face notă discordantă My Art, care sună mai degrabă ca o piesă de pe albumele precedente, dar a cărei versuri par a fi un fel de manifest la orientarea folclorică a albumului: Let me say this aloud: I will never sell out, / always follow my heart in creating my art.

Încadrat de două piese instrumentale rupte cu totul din folclor, Ciocârlia pe post de intro și Călușarii ca outro, Dirtylicious e un album scurt – nu atinge 40 de minute – dar este numai bun să asigure buna dispoziție la orice petrecere, dar la fel de bine și la căști în drum spre scoală/loc de muncă, sau la aparatul stereo din mașină. Tocmai faptul că este așa compact este un atu, pentru că nu are piese de umplutură și nu apucă să plictisească. Cu siguranță sunt unii care vor fi reticenți la auzul acestui album, însă oamenii deschiși la sonorități folclorice și cu simțul umorului vor ști să aprecieze Dirtylicious. (Am avut chiar din născare joie de vivre cât încape. / Tot aşa voi fi până la moarte. – Balkanique)

Comments

comments

Ionuţ HuşanuDirty Shirt – Dirtylicious

Leave a Comment