arsenal

Plurabelle – Arsenal E.P.

Cătălin Mesaru

Cum e clișeul? Plurabelle nu mai au nevoie de prezentare? Cam așa ceva, căci pe Alex Bălă îl știm de la Poetrip, iar pe Cristian Fierbințeanu îl știm de la, evident, Fierbințeanu. Cei doi vor lansa un nou E.P., Arsenal, pe 5 mai, în Control. E.P.-ul e self-released și va fi disponibil în format digital, dar și în format fizic.

Arsenal este un E.P. al măștilor, al straturilor și, mergând și mai departe, al unor văluri ce se înnoadă, deznoadă și ce plutesc ca o ectoplasmă sonoră. Pe măsură ce E.P.-ul evoluează și crește, piesele se metamorfozează din ce în ce mai mult și fiecare piesă rescrie, practic, ADN-ul anterioarei.

Despre piesa care deschide Arsenal, Stay Gone, am scris la momentul lansării sale și spuneam că “e o piesă incredibil de sexy și de languroasă, în pofida versurilor nu tocmai prietenoase, ți se scurge jucăuș pe epidermă și te face să te simți necurat, dar în același timp funcționează ca afrodisiac. Pare că jucăriile erotice ale mapamondului ar fi fost activate și antropomorfizate de niscaiva zeu hrăpăreț sexual și ar cânta la unison, duduind, zvâcnind cu fâșii de chiptune, transpirație și scurgeri lubrice, toate într-un haos electronic absolutamente delicios.”

Crazy About You, piesa numărul doi, e un manifest al unui stalker (cel mai probabil pasionat până la demență de steampunk, dacă e să ne luăm după orchestrație) care ne menține încă într-o zonă sonoră accesibilă, pompată de fâșii de zgomot, efecte chiptune și chitări distorsionate ce aduc piesei un strat parcă de rugină. Pe Monster, a treia piesă, avem parte de o introspecție în ritmuri de club: Why am I always the monster? E o întrebare-reproș ce vine ca o coda naturală și așteptată după declarațiile din primele două piese. Psihozele se dezlănțuie în ultima parte a piesei, iar transferul către următoarea piesă se face pe sunete de sintetizatoare fantomă.

The Unbreakable String este preludiul nepământean pentru piesa ce închide E.P.-ul. Aici, Bălă și Fierbințeanu încă își păstrează un schelet muzical cu ritm peste care aruncă într-un haos perfect controlat, tot felul de sunete care străpung adânc în creier și care se insinuează în locul sinapselor. Asta cu tot cu individă și individ care îți comunică niscaiva incantații negre în chineză.

Ultima piesă a E.P.-ului, Arsenal, este nu numai un experiment în noise, drone și sonorități ale unui infern multifațetat pe care Plurabelle îl bântuie, dar este și un scufundare cu o batisferă pulsândă și psihotică în vintrele electrostatice ale unei himere gigantice al cărei interior vibreaza și palpitează în ritmul fragmentat al compoziției de 20 de minute plin de tropăieli, urlete, răgete, mugete fantomatice, explozii de furie și deformări ale elementelor electronice pe un ritm ascuns.

Uneori copleșitor și dificil, Arsenal e un E.P. delicios de solicitant, dar excelent construit, iar doza de sânge electronic ce îți e transferată și crescută pe întregul său parcurs e perfect dozată în așa fel încât să te transforme în cel mai sălbatic nomad. Practic, Plurabelle aleg să te ia în brațe, să te injecteze cu smoală halucinogenă și să-ți dea drumul de pe cele mai negre piscuri ale muzicii electronice.

Comments

comments

Cătălin MesaruPlurabelle – Arsenal E.P.

Comments

  1. Pingback: Monday Mix: Pascale Project | Stereo Beasts

  2. Pingback: Friday Playlist 22.05.2015 | Stereo Beasts

  3. Pingback: Fierbințeanu – Tosa Inu | Stereo Beasts

Leave a Comment