spike_lumealuipaul

Spike – Lumea lui Paul

Andrei Coste

Spike e genul de artist hip-hop de la noi care poate fi destul de ușor catalogat ca intrând în zone mult mai mainstream decât confrații lui (și, în general, toată gruparea Okapi Sound poate fi catalogată ca perindându-se prin meandrele mainstream-ului) și ăsta nu e un lucru rău deloc. Oamenii fac o muzică extraordinară direcționată publicului larg care, pe lângă faptul că e catchy, e și al naibii de cool și de muzicală (mai ales pentru hip-hop). Așa că iată-ne ajunși la al treilea release propriu-zis a lui Spike – Lumea lui Paul – un album extrem de anticipat de către mine, lansat la aproape 6 ani de la Rămânem Prieteni (care mi-a cam rupt fâșu-n trei când l-am auzit) și la 9 ani de primul său album, Rămânem Prieteni. Din punctul meu de vedere așteptarea a meritat. Albumul mi-a întrecut cu mult așteptările, dar deh, am știut asta de când am văzut clipul la Încerc. Să-ncepem cu începutul, zic.

Lumea lui Paul purcede în a ne invada urechile cu un intro plin de clopote urmat de La Treabă, o piesă care anunță reîntoarcerea lui Spike acoperită de-un beat foarte jazzy plin de trompete care sună greu de tot. Albumul ăsta e plin de bangere. Începând de la beat-urile moderne care sună foarte, foarte bine și ajungând la rimele foarte dubioase și aliterațiile reminiscente lui Deceneu, Spike ne împroașcă peste față cu un album extrem de vandabil și incredibil de personal.

La capitolul calitate a produsului nu este nimic de reproșat, albumul sună țiplă. E, probabil cel mai underground (ca direcție) release de la gașca Okapi și ca să citez din Clar: bă, asta nu-i muzică de dat din bucă / ai peste tot, asta-i muzica de după. Și despre asta-i vorba, în fond. Spike face ce vrea, experimentează cu sunetul, cu rimele și sună a complet altceva decât te-ai aștepta. Sunt frapat de faptul că n-am reușit să găsesc o piesă slabă între toate cele 15 care se regăsesc pe tracklist. Până și Suflete Pereche, care-ar trebui să fie balada albumului, piesa de dragoste, e rupere de creiere, fiind suprasaturată de rime complexe, extrem de introspective și întunecate. Aș putea spune că, dacă am scoate refrenul din context, e cea mai anti-piesă de dragoste posibilă. Și de asta, Lumea lui Paul e unul din cele mai bune auzite de mine în ultima vreme. E introspectiv la modul maxim dar, în același timp, are și momente în care e foarte, foarte amuzant. Totul se află sub tutela unor beat-uri premium, moderne și a unei livrări vocale foarte bun asezonat cu rime complexe. Lui Spike i-a reușit o chestie foarte tare și mă bucur că a stat șase ani pe album pentru că se simte volumul de muncă investit.

Comments

comments

Andrei CosteSpike – Lumea lui Paul

Comments

  1. Pingback: Cele mai bune 5 piese (de până acum) ale mainstreamului românesc din 2015 | Stereo Beasts

Leave a Comment