Ionuț Hușanu
Da, râdem de videoclipurile lui Danny B, ale lui Cristi din Banat sau ale lui Rechinu-Omul Zăpezii și e greu să nu hohotim la puloverul colorat al lui Ciprian Simionică, în timp ce el ne dorește o lume mai bună. Astea sunt numai câteva din cazurile de muzică involuntar amuzante din România (internetul e mare, mulți așteaptă încă să fie descoperiți), și pe care le ascultăm și vizionăm cu o plăcere nici măcar vinovată atunci când e de ascultat muzică la mișto. White Ash au lansat de curând un videoclip nou, la piesa Eu vreau să știu, care apare pe EP-ul bucureștenilor lansat în 2012, Celebru la Sfârșitul Lumii. Conexiunea dintre video-ul lor și cele menționate mai sus este că sunt nasoale toate. Discrepanța este că Eu vreau să știu nu e amuzant deși se vrea, e numai nasol. Și am pus în ordine și câteva motive de ce:
- Pentru că e neinteresant (și muzical, și vizual).
- Pentru că e un videoclip făcut la o piesă lansată pe disc acum 3 ani, semn că nu e o trupă foarte creativă. (De altfel – e o trupă lansată în 2007 și nu prea auzit nimeni de ea).
- Pentru că are versuri oribile.
- Pentru că mersul la toaletă e la fel de cool într-un videoclip ca o glumă de-a lui Țociu și Palade.
- Pentru că munca de șantierist este respectabilă; să râzi de ei e ieftin.
- Pentru că kitsch-ul forțat n-a fost, de fapt, niciodată nostim.
- Pentru că încearcă prea mult.
- Pentru că vrea să pară făcut la mișto, dar e doar o hipstereală penibilă.
- Pentru că are 1 minut de generic de final.
- Pentru că Celebrul Dan este un nume de scenă neamuzant.
- Pentru că există degeaba, nimănui nu-i pasă de el oricum.