adi bulboaca

Fine, It’s Pink – Young Burns [10 PENTRU FILM]

Cătălin Mesaru

Am văzut clipul creat pentru programul 10 Pentru FILM din cadrul TIFF cu o seară înainte de premiera sa. Eram cu Monica Felea în locul dedicat celor zece și, la insistențele mele, mi-a arătat varianta de patru minute și alte câteva secunde (am înțeles că există și o variantă de trei minute) și mi-a plăcut instant. De la vizual, la muzică, la ce fac cei zece în clip, reacția mea a fost extrem de aprobatoare și nici că-mi imaginez acest clip cu altă piesă decât Young Burns a celor de la Fine, It’s Pink, piesa fiind în delicioasă simbioză psihedelică cu ceea ce transpare de pe ecran. Apropo de trupă și de videoclip: joi, de la ora 22:00, în Control, Young Burns va avea lansarea oficială, post-TIFF. Ați face bine să vă găsiți în club și să petreceți. Nu ca și cum ar fi 1999, dar să petreceți în orice caz.

Acestea fiind spuse, l-am rugat pe regizorul videoclipului, Iustin Surpanelu, să ne povestească despre ideea clipului, cum s-a născut clipul, cum și-a ales piesa și, mai ales, cum au luat naștere cele zece roluri pentru cei 10 Pentru Film. Mai mult de atât, i-am rugat și pe cei 10 Pentru Film să ne spună cum și-au intrat în personaj și cum și-au construit ei înșiși rolul.

Iată, deci ce a ieșit. Să începem cu regizorul, Iustin Surpanelu:_MG_0249

Mailul către actori începea astfel: Propun un univers paralel în care niciunul dintre personaje nu s-a văzut pe sine…

Tema de bază a videoclipului este auto-acceptarea și descoperirea individualității în microcosmosul propus. Am plecat de la acest documentar și, cumva, de la întrebarea Cât de binete cunoști? pe care încerc să o tratez în diferite feluri de ceva timp.

Aveam în față fotografiile actorilor și am început să caut în fiecare o problemă, o frustrare. La acest exercițiu m-a ajutat și Adi Bulboacă. Am discutat împreună și am fixat un mic schelet al fiecărui actor. Miza mea a fost să am pentru fiecare o serie de acțiuni și de stări pe care ei să le experimenteze pentru prima dată acolo, la filmare. Piesa celor de la Fine, It’s Pink s-a potrivit perfect cu stările actorilor și susține ca linie melodică, dar și ca versuri, evoluția personajelor.

Împreună cu D.O.P.-ul, Ovidiu Grămesc, am decis să tragem cât de mult se poate în plan-secvență. Astfel, ne-au ieșit patru secvențe foarte bune pe care, din păcate, a trebuit să le reduc în dimensiuni. Tot la montaj m-am jucat și cu viteza imaginii, apelând în anumite pasaje la slow motion cu scopul de a descompune stările și acțiunile actorilor cu care am făcut o echipă foarte, foarte faină.

Așa cum am menționat mai sus, i-am luat la întrebări și pe actorii participanți la acest program (Alexandru Ion, Ali Deac, Ana Covalciuc, Csilla Albert, Irina Drăgănescu, Fülöp Erzsébet, Lucian Teodor Rus, Ruxandra Maniu, Silva Helena Schmidt, Szász Réka – toți prezenți în poza de mai sus, marca Adi Bulboacă) despre rolurile lor din videoclip. Iată-i, deci:

Alexandru Ion

Recunosc că, în ceea ce mă privește, un rol major în ceea ce privește intrarea în atmosferă a fost jucat de locul în care am filmat – atelierul de pictură al Teatrului Național din Cluj. Am fost fascinat de acel loc. De fiecare dată când priveam pe unul din geamuri, mă așteptam să văd turnul Eiffel, iar faptul că Iustin știa exact ce vrea și că are cu siguranță sânge parizian în vene, nu a făcut decât să completeze peisajul într-un mod foarte confortabil.

Ali Deac

Personajele au fost discutate cu Iustin și am plecat de la niște schițe de personaj, propuse de el, apoi fiecare a improvizat în direcția respectivă, pe tipologia lui/ei. Practic, a fost la fel ca atunci când îți construiești un rol pentru un spectacol, doar că mult mai concentrat. A fost o bucurie să lucrez alături de cei nouă colegi, iar energiile noastre s-au interconectat din prima clipă.

Ana Covalciuc

Personajul meu s-a născut în urma unor discuții cu Iustin, iar acțiunile le-am descoperit acolo, la filmare, în relație cu ceilalți. Personajul meu era, practic, liantul dintre poveștile celorlalte personaje. Prinsă într-o relație incertă (sau, conform lui Iustin, bolnăvicioasă), ea încearcă să-și regăsească identitatea.

Csilla Albert

Personajul meu, în concepția lui Iustin, a fost conceput ca o femeie puternică, independentă care și-a crescut singură copilul (personajul Irinei Drăgănescu) și care regretă că nu a fost suficient de maternă. Toată nesiguranța mea a dispărut în momentul în care am stat de vorbă cu Iustin despre personajul meu. Nefiind mamă și nici foarte departe ca vârstă de Irina, fata mea din videoclip, am început să caut povești asemănătoare, iar cuvântul cheie, pentru mine, a fost regretul.

În timpul filmărilor am petrecut mult timp cu Irina, cu care m-am și împrietenit. Săraca Irina…s-a ales cu o mamă pe timpul festivalului căci eu cu greu mi-am ieșit din rol. Cât despre relația cu ceilalți, a fost foarte interesant cum toate poveștile s-au născut fără să vorbim prea mult despre ele.

Irina Drăgănescu

Relațiile mele cu celelalte personaje se rezumă, de fapt, la una singură: cea cu Csilla, mama mea rigidă, perfecționistă, dură, care nu se poate bucura de nimic și care își atacă fiica, nefiind mulțumită de propria-i persoană. Videoclipul surprinde momentul decisiv în care personajul meu decide să nu mai accepte comportamentul abuziv. Este momentul în care mama își dă seama cât rău a făcut, momentul în care cele două se îndepărtează pentru a se reuni mai apoi. E o împăcare după ani de conflicte și momentul în care noi (ca mamă și fiică) ne dăm seama că acceptarea de sine e singura cale corectă spre celălalt.

_MG_0554_1

Fülöp Erzsébet

Propunerea lui Iustin era ca personajul meu să fie o femeie de afaceri, divorțată, fără copii. Două cuvinte îmi treceau prin minte: ponderată și desfrânată. Pe parcursul improvizației, ca invitată a Anei, ea fiind artistă, libertină, eram puțin invidioasă pe ea și deveneam bănuitoare cu ceilalți: mă plictiseau problemele lor, relațiile lor, conversațiile lor, regretam că am acceptat invitația, mă așteptam la un party nonconformist, într-un loc nonconformist. La sfârșit am decis să nu mă duc acasă, am decis să mă simt bine.

Lucian Teodor Rus

Am mers pe mâna lui Iustin. Nu mi-am propus să creez nicio atmosferă sau stare. Am vrut să fiu deschis și să las lucrurile să se întâmple.

Ruxandra Maniu

Am discutat destul de mult cu Iustin despre personajul meu, m-a ajutat foarte mult pentru că știa exact ce vrea de la mine și m-a condus foarte bine. Mi s-a părut foarte interesant parcursul personajului meu care pornea de la o femeie singură, poate blazată, care avea tot ce își dorea și își crease o imagine falsă despre ea la momentul în care realizează cine este și ce este, iar viața ei se schimbă total. Se vede pentru prima oară în oglindă și își dă seama că viața este mult mai frumoasă decât și-a imaginat-o. Interacțiunea mea cu celelalte personaje începe în momentul în care decide să își schimbe viața și să trăiască.

Silva Helena Schmidt

Linia personajului a fost dată de către Iustin, el pregătind din timp o imagine de ansamblu pentru fiecare. La filmare am avut ocazia să improvizăm și în funcție de jocul celor din jurul nostru, creându-se, astfel, situații noi și bune de exploatat.

Szász Réka

La filmare, am pornit de la ideea de a crea un univers în care fiecare participant este atât actor cât și personaj. Eram eu, Réka, dar în același timp aveam și tema propusă de Iustin: o dansatoare care tocmai aflase că este însărcinată. Acesta a fost punctul de pornire doar căci lucrurile au început să evolueze și să se schimbe în momentul în care noi, cei zece, ne-am întâlnit în atelier.

Comments

comments

Cătălin MesaruFine, It’s Pink – Young Burns [10 PENTRU FILM]

Leave a Comment