bg-header

Lindemann – Skills In Pills

Andrei Coste

Lindemann este al doilea proiect solo rupt din tabăra Rammstein (după Emigrate-ul lui Richard Z. Kruspe) și e o colaborare destul de reușită între Till Lindemann și Peter Tagtren (de la Hypocrisy și Pain). Dacă vă plac Rammstein și vreți ceva mult mai goth decât primeați până acum, atunci albumul ăsta e pentru voi. Dacă sunteți pudibonzi și nu gustați glumițele grotești și versurile mult prea sexuale, vă recomand să stați cât mai departe de el. Dar hai s-o luăm de la început.

Din punct de vedere muzical, Skills In Pills sună ca un album mult mai liniștit de la Rammstein. Totul e mult mai melodic, mult mai catchy și mult mai accesibil publicului larg. Nu impresionează cu nimic, nu aduce absolut nimic nou sau special din punctul ăsta de vedere. Dar nu despre asta-i vorba, pentru că melodiile sunt atât de catchy încât îți rămân în cap pentru multă vreme. Și oricum, cele mai importante sunt versurile, care, în proporții mari, sunt rupere de falus. Ladyboy, Golden Shower sau Fish On au parte de cele mai grotesco-amuzante cuvinte posibile (spre exemplu: Be my human Eiffel Tower / Give me, give me golden shower sau, versul meu preferat de pe album, Moby’s dick is out of sight / they find my Nemo every night). Să nu zic de faptul că partea lirică a proiectului Lindemann se joacă cu niște limite demne poate de magnificul De Sade și-ale lui 120 de zile ale Sodomei. E greu de tot și, trecând peste tot sexul de rigoare, are tupeul să atingă și subiecte precum cancerul și, în general, moartea.

Pentru mulți engleza stâlcită și forțată a lui Lindemann o să fie o problemă. Nici pe mine nu m-a prins de la început, dar după un număr destul de mare de ascultări, pot spune că nu mă deranjează absolut deloc. Mi se pare că întărește oarecum toată estetica gothico-grotescă a albumului și îi conferă o alură extrem de originală. Și-n fond, despre asta-i vorba, albumul ăsta e incredibil de greu de luat în serios. Trebuie să fii puțin nătărău să nu înțelegi treaba asta. E umor de toaletă, hipersexual și hiperviolent prin excelență. Și fiecare piesă de pe album o să-ți provoace o reacție de genul oh no he didn’t. E un lucru demn de laudă pentru că nu prea mai auzim sonorități shock-rock prea des, mai ales la niște nume atât de mari. Desigur, dacă se va pune cineva să caute traduceri la piesele Rammstein, va putea observa destul de ușor faptul că nici acolo nu avem parte de prea multe chestii frumoase (adică și versurile de-acolo sunt, cel puțin, șocante), deci nu ar trebui să fie nimic nou pentru cineva care știe ce-l duce capul pe distinsul domn Lindemann.

Per total, albumul mi se pare foarte reușit. E edgy, e catchy și are parte de cele mai cretine versuri pe care le-am auzit vreodată. Și pentru asta-l recomand oricui.

Comments

comments

Andrei CosteLindemann – Skills In Pills

Leave a Comment