top 5 mainstream

Cele mai bune 5 piese (de până acum) ale mainstreamului românesc din 2015

Cătălin Mesaru

Pentru că trebuia cineva să o facă și pe asta și încă la modul coerent, m-am decis să fiu eu cel care își ia pe umeri o asemenea responsabilitate aproape titanică: cele mai bune cinci piese de anul acesta, din prima jumătate a lui 2015, fix din mainstreamul românesc. Dacă din zona non-mainstream avem destulă muzică bună anul acesta, mainstreamul românesc stă la fel de prost ca anul trecut cu diferența că au început să răsară, pe ici pe colo, niște producători dacă nu mai răsăriți ci mai atenți la ce se întâmplă pe afară și mai atenți la piesa în sine, nemulțumindu-se doar cu un sample repetat ad nauseam. De menționat faptul că folosesc termenul de mainstream destul de lejer astfel încât cuprinde și artiști care nu sunt neapărat difuzați la televizor (din motive pe care le veți afla ca fiind evidente), dar care vin cumva din această zonă și care strâng public numeros la concerte.

În continuare există extrem de mult borhot muzical mai ales în condițiile în care încă există pe piața muzicală mainstream personaje ca Andra, Andreea Bălan, Andreea Bănică, Connect-R, Smiley, Randi și lista continuă dureros până la infinit. Asta ca să nu menționez toate chestiile abominabile care apar și care dispar peste noapte gen Băieții, Raluka, Mara etc.

Dar, stai! Cu toate acestea, în această primă jumătate a lui 2015, s-au lansat niscaiva piese care au ceva. Ori sunt realmente bune, ori sunt distractive, ori fac ceva special. Astfel, doamnelor, domnișoarelor domnilor și animalelor de casă…urmează cele mai bune cinci piese al mainstreamului românesc de până acum. Șoc!

Grasu XXL feat. Mari & DJ Undoo – Blanădeurs

Piesă de pe finuțul album Drumul spre succes (care include și Turbofin, piesă deja clasică a lui Dragoș Nichifor a.k.a. Grasu XXL), Blanădeurs e o bucată de hip hop impecabil produsă și una dintre cele mai bune piese ale albumului – duduie unde trebuie să duduie, taie acolo unde trebuie să taie, iar versurile sunt autobiografice, așa cum se cuvine. Mai greu s-o auzim la radio, ținând cont că se folosește de expresia: Hai, toate pizdele sus!

Delia – Da, mamă

Delia scoate hit după hit după hit în ultima (multă) vreme și știe să-și construiască impecabil imaginea, reinventându-se destul de subtil. Se menține excelent într-o zonă de muzică foarte catchy, dar nu se coboară la nivelul unei bimbo gonflabile gen Andreea Bălan sau alte individe disperate și fără voce. Căci Delia are voce, să ne fie clar. Da, mamă e cea mai proaspătă piesă a ei, produsă de Carla’s Dreams (cu care a colaborat la Cum ne noi, o piesă care nu-mi spune absolut nimic plăcut) și demonstrează pentru a n-a oară că Delia are-n cap o direcție foarte bună atât muzicală cât și de imagine.

Ruby feat. What’s Up – Nu pune la suflet

La modul cel mai sincer, piesa asta e incredibil de distractivă – de la versuri (Eu după proști nu mă omor), la refrenul care te sfredelește-n ureche și acolo rămâne, la elementele de chiptune din producție. Singura problemă a piesei este acest individ What’s Up care nu are ce căuta în cosmosul muzical al piesei, dar nici în industria muzicală. În rest, despre Ruby, numai de bine – își asumă un rol și o imagine pe care și le-a tot construit și-i iese bine treaba.

Shift – TBC

Despre piesa lui Shift am scris pe Stereo Beasts în momentul în care s-a lansat – aici. Nu că am scris eu…am scris trei oameni! Atât de mult ne-a distrat. Încă o piesă care nu are ce căuta la radio din motiv de versuri (multe țâțe aruncate pe acolo alături de buci și alte cuvinte deloc cuminți), TBC rupe ca sound și elementul camp este la cote maximale. Un deliciu.

Spike – Încerc

Spike, artistul cu numărul doi semnat la OKAPI din această listă, a lansat anul acesta albumul Lumea Lui Paul (pe care colegul Andrei Coste l-a așteptat ca pe mana cerească și pe care l-a recenzat aici). Piesa Încerc a fost lansată pentru a promova albumul și sună foarte bine, e funky, are versuri deștepte, are momente reale de haz (acel autotune peste vocea lui Spike care schelălăie Dați-vă-n pula mea toți este un moment de delir total) și o linie de bas fantastică.

Comments

comments

Cătălin MesaruCele mai bune 5 piese (de până acum) ale mainstreamului românesc din 2015

Comments

  1. aron pumnul

    daca nu era deja mort, chris squire ar fi murit cu certitudine de oftica ascultand linia de bass fantastica

    1. Author
      Cătălin Mesaru

      Cred că trebuie să păstrăm niște perspective, nu? E, totuși, vorba de un produs mainstream.

  2. Pingback: Cele mai proaste 5 piese (de până acum) ale mainstreamului românesc din 2015 | Stereo Beasts

  3. Pingback: Cele mai bune 5 piese (din a doua jumătate a lui 2015) ale mainstreamului românesc | Stereo Beasts

Leave a Comment