IMG_2919

Untold Festival – Ziua 3

Cătălina Ciolan, Andrei Coste

Dacă primele două zile ale festivalului le-am petrecut relativ izolați în zona dedicată presei (care era situată în tribunele de deasupra zonei VIP), în a treia zi am hotarât să experimentăm totul precum festivalierii de rând.

Așadar, am început ziua cu Patrice, unde am ajuns până și în fața scenei la un moment dat (nu erau atât de mulți oameni, încă). Neamțul a sunat destul de bine, lumea cântând în tandem pe faimoasa Soulstorm, iar pentru restul pieselor, cântărețul ne-a arătat cât de ușor poți să îi înveți melodiile, chiar dacă nu le știi,  poți bâjbâi ceva silabe random și te-ai scos. Ne concentram pe muzică, pe făcut poze, dar cel mai mult pe mingea gigantă și gonflabilă (de la Ursus să fi fost oare?) care venea amenințător din 10 in 10 minute înspre noi.

După concertul lui Patrice lumea începea deja să se strângă în față la modul cel mai serios, așa că m-am îndreptat spre centrul stadionului pentru John Newman și Tinie Tempah. De la început John Newman a sunat oarecum spart, asta până vreo 5 piese mai târziu când, cel mai probabil i-au schimbat microfonul sau echipa tehnică a rezolvat problema, iar la un moment dat am crezut că s-a terminat concertul. În rest, ce să vă spun, Ionică Nouom a avut costumul alb, care-i trademark-ul lui, și a prins bine să mai vezi încă formație pe scenă for a change. Actul lui Tinie Tempah a început de fapt cu Dj Charlesy care încălzit atmosfera cu piese pe care chiar le știa lumea ca și Niggas in Paris sau Lean On, dar și pe care le mai auzisem deja încă de vreo două ori înainte în alte Dj-seturi. A intrat apoi și cântărețul cu pricina, iar oamenii s-au bucurat, în special la vreo două piese pe care chiar le știau mai bine, Written in the Stars și Pass Out. A fost surprinzător să văd cât de civilizată și calmă era încă lumea, chiar și în centrul mulțimii, unde încă aveai loc să te extinzi în cazul în care aveai chef de un dance-off.

La Sunnery James & Ryan Marciano nu am mai rezistat și asta din cauza faptului că voiam o pauză de la aceași muzică pe care o auzisem over and over again. Am ieșit afară, ca și o bucată bună de oameni și, uite așa, se făcu coadă la mâncare. M-am întors pentru Armin van Buuren, bineînțeles, iar cum am intrat pe stadion și am văzut numărul imens de oameni, îmi era deja din ce în ce mai dor de zona presei, dar m-am hotărât totuși să mă așez în tribune sus, pe undeva apoape de centrul arenei. Nu mai văzusem stadionul atât de plin și încercam să nu mă gândesc la ceva scenarii apocaliptice care ne-ar fi forțat să eliberăm stadionul pentru că, evident, nu prea am fi reușit, era destul de copleșitor. Majoritatea publicului a continuat să danseze pentru încă vreo trei ore la Armin, în timp ce alții se îndreptau încet spre casă cu semne deja evidente de oboseală. Cu toate astea, domnul Van Buuren a făcut show, iar la final era atât de emoționat că i-au dat lacrimile. Am sărit peste Radio Killer în speranța că vom prinde un taxi spre casă în timp util. Am reușit. Ne auzim mâine cu ultimele impresii de la festival.

Comments

comments

Andrei CosteUntold Festival – Ziua 3

Leave a Comment