jungle

Summer Well – 2015

Cătălin Mesaru

Atunci când, alături de colegul Andrei Coste, am compus lista cu Șase festivaluri din România la care merită să mergi, despre Summer Well am spus că “anul ăsta ni-i aduc pe La Roux și pe Kwabs! Și pe Jungle! O să ne rupem corpurile de atâta dans pe muzica ăstora! Plus, pentru publicul iubitor de chitări, vin și Kasabian și The Maccabees, printre alții.” În plus, discutam despre faptul că, spre deosebire de B’Estfest, Summer Well funcționează, în teorie, mai bine mai ales din prisma faptului că numărul de artiști prezenți e redus și că, astfel, se elimină mult din balastul prezent la respectivul și defunctul festival.

Anul acesta, lista de artiști a fost următoarea: Circa Waves, Kwabs, The Maccabees, La Roux și Foals în prima zi, și Sohn, Foxes, Jungle, The Wombats și Kasabian în ziua a doua. Pe lângă agitația sonoră, întregul festival a fost doldora de activități conexe – de la mâncare la călătorii cu balonul la shopping, lucru foarte bun, de altfel, căci mi-a oferit posibilitatea să îmi ocup altfel timpul în momentul în care concertau artiști de care nu eram interesat. La nivel de organizare, sincer, nu am ce reproșa (cu o excepție). Măsurile de securitate au fost semi-draconice, dar le înțeleg complet, berea și restul de băuturi au fost din abundență (Beck’s, Finlandia, Pepsie și produsele conexe), am avut de unde alege mâncare (vag deranjant a fost mirosul de prăjeală din anumite zone – ba de mâncare chinezească, ba de hamburgeri), oamenii au avut la dispoziție diferite locuri cu activități, a fost doldora de gherete de unde se puteau achiziționa jetoane și, cel mai important, nu am stat aproape deloc la coadă la nimic. Excepția de care vorbeam mai sus se referă la faptul că unii indivizi au fost lăsați să intre cu ditamai bețele cu care fluturau tricolorul neaoș, lucru absurd deoarece blocau accesul vizual la scenă, artiștii ar fi trebuit să știe deja că se află în România (n-a zis niciunul Hello Budapest), iar, în general, tot avântul ăsta faux-patriotic e absurd și nu folosește nimănui.

Din punct de vedere al artiștilor și al show-urilor în sine, să o luăm punctual că-i cel mai simplu și elocvent:

  • Pe Circa Waves i-am ratat căci nu se înscriu în zona mea de interes.
  • Kwabs – mi-am dorit foarte tare să nu fie un one hit wonder, însă piesele pe care le-a cântat nu au reușit să mă convingă. Evident, în afară de Walk, piesă care se ține foarte bine în continuare. Bilă foarte neagră pentru coverul atroce după Lean On.
  • Pe The Maccabees i-am prins doar parțial deoarece nu mă pasionează muzica lor din gama Coldplay.
  • La Roux a fost unul din marile motive pentru care m-am dus la acest eveniment și nici că m-a dezamăgit. Show-ul roșcatei androgine a fost, în mare, excelent și drăcesc de ritmat, așa cum speram. Am tot auzit vorbe cum c-ar fi fost playback, dar cu mâna pe inimă pot să spun că eu n-am perceput spectacolul ei ca fiind playback. A avut probleme de voce la un moment dat, derapând un pic pe piesele mai vechi (apropo, ce discrepață artistică între cele două albume ale artistei – evident, nu devalizez de merite piesele excelente de pe primul) și s-a ajutat de backing vocals, asta este clar pentru absolut toată lumea. Este, într-un fel, de înțeles, mai ales din prisma faptului că a avut probleme și-n trecut. Show-ul l-a încheiat cu Bulletproof, dar piesa pe care a explodat (și publicul cu ea) a fost Silent Partner. Nu că eu nu m-aș fi zbânțuit perpetuu până atunci. Puncte bonus pentru atitudinea glacială și sexy a artistei.
  • La Foals nu am stat căci mă plictisesc teribil și sunt incredibil de supraevaluați.
  • Pe Sohn l-am ratat din motive personale: muzica artistului nu îmi transmite nimic. Plus că era programat prea devreme.
  • Din concertul lui Foxes am prins jumătate însă nu a reușit nici acum să mă convingă de faptul că are vreo validitate artistică. Piesele ei sunt pe sistem Eurovision, iar ea nu prea are voce pentru cântat live.
  • Jungle, în schimb, așa cum speram și mă și așteptam, au fost impecabili. Dacă exista dreptate în lume, în prima zi, La Roux era headliner, iar în ziua a doua, celor de la Jungle le-ar fi revenit acest rol. Pur și simplu au detonat o bombă de dans în public, au comunicat și interacționat și ne-au năclăit în charisma lor fabuloasă. La fel ca la La Roux, mi-aș mai fi dorit încă o porție din muzica lor. Păcat că au fost pe lumină și păcat că partea din față a scenei era sufocată de copiii care așteptau Kasabian și care, cel mai probabil, nici n-aveau habar de Jungle.
  • Ultimele două trupe din ziua doi – The Wombats și Kasabian – le-am sărit, fiind genul ăla de trupe care se lălăie pentru public adolescentin (și vertiginos preadolescentin) și e genul ăla de muzică ce trebuia să se cam termine prin 2005.

Per total, a fost o experiență aproape exact așa cum mi-am dorit-o: ce m-a interesat muzical a livrat aproape în întregime (Kwabs, tu ești de vină, nu eu!), iar organizarea a fost impecabilă, mai ales dacă e să ne gândim la ce dezastru am auzit c-ar fi fost la Robbie Williams. Îmi permit să visez că la anul îi voi vedea pe scena Summer Well pe FFS, Marina and the Diamonds, Peaches, Hot Chip și, poate, ceva trupe din afara zonei de confort a limbii engleze (evident că mă refer la Hello Seahorse!, cum altfel?). În plus, ar fi excelent dacă s-ar interzice complet accesul cu copii (căci inevitabil încep să urle) și, mai ales, dacă artiștii ar începe să cânte pe întuneric. Atmosfera ar fi și mai OK.

Comments

comments

Cătălin MesaruSummer Well – 2015

Comments

  1. Ann

    De cand visez sa vina Marina and the Diamonds la noi… Sa speram ca la anul va fi incendiar! :)

Leave a Comment