compton

Dr. Dre – Compton

Andrei Coste

Am fost unul din oamenii ăia care au așteptat Detox cu sufletul la gură. Undeva pe la începutul anului mi-am propus să nu-mi mai fac speranțe pentru că nu se va lansa niciodată. Am avut dreptate. În schimb, Dre n-a stat chiar degeaba și-a luat-o de la zero. De-aia, de o săptămână și ceva, ascult Compton, ultimul album al lui (pentru totdeauna, în principiu). Și cred că e un release perfect de final. Dar s-o luăm de la început, zic.

Albumul a fost inspirat de filmul Straight Outta Compton, un biopic despre celebra trupă prin care și-au lansat carierele Dr. Dre. Ice Cube, Easy-E, Dj Yella și MC Ren – NWA. La primele trei ascultări, albumul mi s-a părut prost. Poate că aveam așteptări prea mari, dat fiind faptul că epicnessul lui 2001 încă se resimte în hip-hop-ul modern. Poate mă așteptam la un game changer, dar nu despre asta-i vorba. De aia am stat atât de mult să scriu recenzia asta. Pentru că vream să cos și descos albumul ăsta până în momentul în care să pot să am o opinie relevantă. Și s-a meritat pe deplin. Cu fiecare ascultare în plus am auzit alte bucăți noi, alte patternuri, alte synth-uri ascunse printre tobele bombastice și maldărul de invitați. Nu cred c-am mai auzit un album de hip-hop atât de complex din punct de vedere al beat-urilor. Își păstrează caracterul foarte bouncy cu care Doctorul ne-a obișnuit, da-n același timp se pișă pe toate tertipurile clasice ale genului. Seamănă cu To Pimp A Butterfly, mai ales prin prisma faptului că are un sound foarte soul și o tonă de sample-uri rupte din muzică psihedelică. Majoritatea pieselor n-au nici măcar structurile compoziționale clasice (gen vers/refren/vers/refren/bridge/refren) și totul e de-o complexitate muzicală demnă de jazz sau funk (și mare parte din acest lucru e datorat faptului că albumul e lucrat cu Focus…, fiul lui Bernard Edwards, unul din fondatorii trupei Chic, care se ocupă, pe lângă mulți alții, de producție la studiourile Aftermath).

Compton nu are hit-uri. Nu are piese pentru TV sau Radio. În schimb, ni se prezintă aproximativ 60 de minute de ce știe Dr. Dre să facă mai bine – beat-uri beton și colaborări cu o tonă de oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți. Și dacă despre beat-uri am vorbit suficient, colaborările de pe album merită un loc de cinste. Pe lângă ensemble cast-ul format din Eminem, Ice Cube, Xzibit, Snoop Dogg, Marsha Ambrosius (de la Floetic), The Game sau Kendrick Lamar, avem parte și de niște iluștri necunoscuți precum Anderson .Paak, King Mez sau Justus, ultimii doi fiind creditați pe majoritatea pieselor de pe Compton. Și e imposibil să nu apreciezi faptul că Dre, după atâția ani, încearcă în continuare să promoveze oameni noi, care sunt foarte, foarte buni. Toată lumea dă versuri foarte bune (inclusiv Snoop, care nu a mai dat un vers așa de greu precum cel de pe Satisfiction de vreo 10 ani), dar adevărata vedetă lirică a albumului e Kendrick Lamar (care cred că a scris și multe dintre versurile lui Dre de pe album – e cunoscut faptul că omul folosește ghostwriters pentru rime). Omul e genial, lucru confirmat de albumul lansat în aprilie, To Pimp A Butterfly, care, în opinia mea, rămâne în continuare cel mai bun material discografic lansat anul ăsta. Micile atacuri la adresa lui Drake (probabil cel mai smiorcăit dintre emcee), sunt atât de subtile încât e greu să te prinzi despre cine e vorba și continuă drumul pe care tânărul Kendrick l-a apucat în momentul în care a apărut pe Control-ul lui Big Sean.

Compton e cel mai instrospectiv și politic album făcut de Dr. Dre de la Straight Outta Compton încoace. E extrem de variat, fiecare bucată muzicală e bangin’ și m-a bucurat extrem de tare faptul că piesa Animals (care-i una din preferatele mele de pe album) a fost produsă de DJ Premier, marcând prima colaborare oficială dintre cei doi titani. Compton e un album absolut excelent. Nu e un game-changer, nu e The Chronic 3 și nu o să satsfacă așteptările celor care au vrut asta de la Dr. Dre. În schimb, mi se pare că oferă o doză excelentă de hip-hop, plină de soundscape-uri cinematice, beat-uri abrazive și rime grele. Nu cred că puteam cere mai mult.

 

Comments

comments

Andrei CosteDr. Dre – Compton

Comments

    1. Author
      Andrei Coste

      În afară de faptul că am vreo 2 argumente prezentate în recenzie care sunt asemănătoare nu prea înțeleg unde vrei să bați, să-mi fie cu pardon.

Leave a Comment