hammer

Cradle Of Filth – Hammer of the Witches

Cătălin Mesaru

În 1994, trupa britanică Cradle Of Filth lansa primul material full length, după trei demo-uri și după un album care nu s-a mai concretizat. Cu The Principle of Evil Made Flesh aduceau în lumea metalului un limbaj relativ nou: o combinație de atmosferă hiper-gotică și black metal. Doi ani (și un E.P. mai târziu), britanicii se îndepărtau și mai mult de black metal și lansau ceea ce poate fi lejer considerat cel mai bun album al lor, Dusk…and Her Embrace, pe care Cradle Of Filth cartografiază sexual și angoasant-oniric pădurile carpatine. Pe albumul ce a urmat, arhicunoscutul Cruelty and the Beast, au păstrat elementele de gramatică și structură sonoră ale anteriorului, dar le-au metamorfozat în ceva și mai melodramatic având la bază povestea lui Erzsébet Báthory, contesa criminală-n serie. Anul 2000 aduce ultimul album ascultabil al lor. Pe Midian (albumul prin intermediul căruia am făcut cunoștință cu ei), se îndepărtează și mai mult de zona black-ului, trecând pragul spre metalul extrem cu inspirație venită pe filieră lovecraftiană.

Au urmat, apoi, albume din ce în ce mai proaste sau lipsite de creativitate și de fler (Damnation and a Day, Nymphetamine sau The Manticore and Other Horrors, de exemplu). Impresia lăsată de Filth (atât Dani cât și Cradle Of, a cărei componență se schimba în mod amețitor) a fost că se aflau într-o pană creativă în care se scufundau fără scăpare și fără direcție. Până în anul de grație 2015, moment în care au lansat surprinzătorul Hammer of the Witches, cu un nou line-up prin intermediul căruia trupa se întoarce la sistemul folosit în clasicele albume susmenționate. Mai aproape de Midian decât de Cruelty and The Beast, Hammer of The Witches reușește, în sfârșit, să smulgă trupa din nisipurile mișcătoare în care s-au afundat și să-i readucă în zona a ceea ce făceau cel mai bine: extreme metal injectat de erotism și misticism.

Albumul de față tratează, cum altfel, un subiect sanglant și lubric, inspirat de Malleus Maleficarum, document din vremuri apuse ce descria, în cele trei secțiuni ale sale, arta neagră a vrăjitoriei și modalități de a combate practicile magice în modalități primitiv-legale. Preluând acest motiv istoric și aplicându-l, Filth și compania au reușit să construiască unul din cele mai bune albume C.O.F. de până acum, într-un moment în care viitorul trupei era extrem de incert. Asamblat pe calapodul deja menționat, albumul conține atât momente instrumentale (Walpurgis Eve sau Blooding The Hounds of Hell, de exemplu), piese cu sonorități extreme (Yours Immortally, Hammer of The Witches, The Vampyre At My Side), momente oareșcum mai accesibile celor care nu se simt foarte comozi în zonele mai agresive ale metalului (Blackest Magick In Practice sau Enshrined In Crematoria), dar și bucăți în care ambele practici converg într-o supernovă gotică – Right Wing of The Garden Triptych care este, practic, Her Ghost In The Fog a acestui album, doar că mult mai hardcore. Departe de a reinventa genul muzical spre care s-au îndreptat în lunga lor carieră, cu Hammer of The Witches Cradle of Filth scapă de praful sufocant și fac un pas mare și important spre revenirea la esența lor inițială.

Să sperăm că vin vremuri mai bune, deci.

Comments

comments

Cătălin MesaruCradle Of Filth – Hammer of the Witches

Leave a Comment