a3994792511_10

frateleNORD – Bayrampașa

Andrei Coste

frateleNORD sunt doi băieți din București, Cleg (care dă din gură) și Zone (care se ocupă de soundscape-uri – o să înțelegeți de ce prefer să nu le spun beat-uri un pic mai încolo) care de vreo 10 ani se-ocupă de hip-hop alternativ și n-au nicio legătură cu normele, cutumele și restul chestiilor care-ar putea părea normale într-un gen muzical mai violat decât mama tuturor răniților. E aproape imposibil să vorbești despre muzică ăstora, pentru că nu are niciun standard (chiar dacă e la 5000 de ani lumină de tot ceea ce se încearcă momentan în hip-hop-ul autohton). Fundalul sonor îmi amintește maxim de toată discografia recentă a magnificului Amon Tobin (dar, na, de la primul album al lor –  pe când își spuneau doar Nord – Între Oglinzi, era destul de ușor să-ți dai seama că oamenii ăștia n-au nicio treabă cu ceea ce poate fi considerat conformist) și versurile lui Cleg au mai multă legătură cu poezia decât cu tot tough-guy bullshit-ul atotprezent în rap.

Bayrampașa e un album incredibil de greu de digerat. Și tocmai de-aia vine ca o gură de aer proaspăt după ce ți-ai futut 20 de ani blocat într-o mină undeva prin Valea Jiului. Și cam asta-i cea mai apropiată comparație pe care-o pot găsi. Aproape că-mi vine să-i spun muzică de mină, singurul motiv pentru care nu-i spun așa are legătură cu multiplele elemente orientale modificate genetic de către Zone care-i oferă un iz aproape mistic. Așa că, de dragul categorisirilor și a altor tâmpenii de astea atât de importante pentru noi, o să-i spun Hip-Hop Dadaist, pentru că așa vrea mușchii mei. Albumul ăsta duhnește a artă și experiment, în cea mai pură formă posibilă. Versurile lui Cleg rămân la fel de nonsensice pentru majoritatea covârșitoare a ascultătorilor. Și e perfect normal să fie așa, frateleNORD nu e pentru cei care halesc non-stop aceleași sample-uri ciopârțite de 30 de ori pe-un MPC și versurile demne de Subcarpați (care, apropo, mai demult se lăudau că ei au fost primii care au făcut grime în România – vezi toată discografia frateleNORD, din 2006 până-n prezent). De la Intro (care-i un sample alungit superb din Așa Cum Vreau de la Paraziții – exact bucata cu Băieții mei ascultă doar hip-hop și manea)  la Outro (poate cea mai hip-hop bucată de pe tot albumul), fiecare piesă e făcută să-ți satisfacă bucata aia din cerebel care merită penetrată de altceva decât aceleași căcaturi cu care ești obișnuit. Personal, preferatele mele sunt, fără doar și poate, 47 de la Ghencea, un monolog superb acompaniat muzical de sunete de târnăcoape în sincopă, clasicul bipăit al unui nokia când primește sms și un pad obscur plin de bas și Nava Mamă, o bucată care sună ca ceva pe care Kazi Ploae și-ar fi dorit să fi compus înainte să devină repetitiv.

frateleNORD au reușit să facă unul din cele mai bune albume pe care le-am auzit anul ăsta. Bayrampașa îmi rupe maxilaru-n două, mi-l lustruiește și apoi mi-l aruncă în prăpastie. Nu pentru că așa vrea, ci doar pentru că poate. Sunt probabil cele mai cu folos 30 de minute care mi-au fost răpite în ultima vreme, mai ales de o trupă din România. Albumul poate fi ascultat și descărcat (pe mocca sau na, pe bani dacă sunteți gigei și vreți să ajutați artiștii) tocmai de-aici, de pe bandcamp-ul lor. Stimă.

Comments

comments

Andrei CostefrateleNORD – Bayrampașa

Leave a Comment