miley dead petz

Miley Cyrus – Miley Cyrus and Her Dead Petz

Cătălin Mesaru

Miley Cyrus a avut mult de parcurs până să ajungă ceea ce e astăzi, nu are nimeni niciun dubiu. De la vedetă Disney în seriale, filme și muzici grețoase, la o pantă rapidă spre sexualizarea imaginii sale (toată afacerea cu twerking-ul și Robin Thicke), la cover-ul după Jolene, la Wrecking Ball, la prietenii atipice, venite din senin cu artiști ca Wayne Coyne de la Flaming Lips (cu care a colaborat pe albumul With A Little Help From My Fwends), totul culminând cu declarații despre propria-i fluiditate sexuală cât și de gen și, în viziunea mea, momentul cel mai important și decisiv pentru viitorul artistei, ședința foto absolut fabuloasă pentru PAPER, revista care i-a expus gloria dorsală a lui Kim Kardashian, care venea cu un interviu lung, extrem de edificator și dătător de speranță muzicală.

Problema principală a artistei, de când cu emanciparea și dezrobirea de sub Disney, a fost o lipsă coerentă de conexiune între imagine și sunet. Chiloțeii din latex, penisurile gigantice și blowjob-urile pe scenă nu erau complet aliniate muzicii care numai curajoasă și provocatoare nu era. Albumul de față, despre care artista spunea că va dura undeva pe la cinci ani, a apărut pe nepusă masă în lumea muzicală, fiind anunțat ca disponibil la streaming în timpul premiilor MTV Video Music Awards de acest an și este momentul în care totul se aliniază corect și coerent, Miley asortându-și, finalmente, muzica la imagine, la culorile pastelate, pe alocuri vaporwave și pline de sclipici pe care le-a tot agitat și folosit.

Prietenia cu Wayne Coyne s-a dovedit extrem de fructuoasă, The Flaming Lips asigurând producția a 13 din cele 23 de piese ale albumului, iar cel mai apropiat album The Flaming Lips de acesta din punct de vedere al sunetului este (în continuare) cel mai bun al lor, Yoshimi Battles the Pink Robots. Pe de altă parte, nici apropierea muzicală de Mike Will Made It nu e de rău augur, din contră chiar, acesta fiind producător pe cinci piese ale albumului. Desigur, aceștia nu sunt singurii care au lucrat cu artista pe album, dar sunt cam dintre cei mai importanți și cei care și-au lăsat cel mai apăsat amprenta pe universul sonor al albumului, căci, deși e singura producătoare a unora dintre cele mai bune cântece de pe album (BB Talk – fabuloasă odă anti-vorbăraie siropoasă și Pablow the Blowfish), Miley în niciun caz nu s-ar fi putut descurca singură. Cel mult pentru un EP, un întreg LP nu cred că ar fi fost sustenabil fără să i se traseze niște direcții sonore. Trebuie să fim, totuși, realiști: artista este în continuare o industrie în sinea ei, o multi-instalație artistică ce are nevoie de multă bază pentru a produce ceea ce produce. Important este că, mișcare de marketing sau nu, albumul acesta sună mai sincer decât absolut tot ce a scos artista până acum și asta-i îmbucurător.

Miley Cyrus and Her Dead Petz este, în esență, apă de bong colorată-n culorile curcubeului care te scaldă din cap până-n picioare și care are mare grijă să-ți pătrundă-n toate orificiile, întocmai ca fumul de iarbă care impregnează multe din piesele albumului. Cele trei teme centrale ale albumului nici c-ar putea fi mai simple și actuale: drogurile, dragostea (de toate felurile – atât prezentă, cât și sfârșită sau pe sfârșite, fizică, spirituală etc.) și toată ideea de awkwardness (venită în mod special pe filiera celebrității, născătoare de depresii și de senzații greșite la nivel psihic – ascultă, doar, impecabila Karen Dont Be Sad pentru edificare). Și nici c-ar putea fi mai evident în condițiile în care albumul începe cu Dooo It!!! al cărei refren este Yeah I smoke pot, yeah I love peace/ But I don’t give a fuck, I ain’t no hippy. Piesa care deschide albumul nu e singura care se aruncă-n zona drogurilor, acestea îmbinându-se magistral și surprinzător cu elementele amoroase pe balade ca Space Boots, Lighter sau Fweaky. Nu întâmplător, totuși, căci întreg albumul este bine controlat și dozat, cu nimic lăsat la voia întâmplării, chiar și senzațiile psihedelice sunt elaborate minuțios. Un fel de haos extrem de organizat. Pe lângă droguri și amoruri, Miley vorbește despre sex – Bang Me Box (despre, evident, lesbianism), despre putere – Slab of Butter (Scorpion), colaborare cu Sarah Barthel de la Phantogram – și, mai ales, despre animalele de companie ce nu mai trăiesc – Pablow the Blowfish sau The Floyd Song (Sunrise).

Toate influențele se simt și se simt foarte bine. E clar că e un album produs în mare parte de The Flaming Lips, producția cu sunete de zici că-s fabulațiile unui inorog pastilat cu Skittles mustind de acid lisergic este fix din filmul lui Coyne și o trimit pe artistă pe niște întinderi sonore solare, hiperspațiale. Acolo unde intervin ceilalți producători, lucrurile stau la fel de bine din prisma faptului că se încearcă o emulare a conceptelor auditive ale găștii lui Coyne, cu adjuvanți muzicali din zona ceva mai pop (de exemplu, 1 Sun, produsă de Oren Yoel – care este o piesă construită pe calapodul Lady Gaga și care n-ar fi stat deloc rău pe Artpop). Dincolo de influențe, dincolo de inspirație, dincolo de droguri și de explozia de acuarele muzicale, albumul acesta-i un album ce vine ca un progres naturală a lui Miley, progres târziu, dar natural, lucru mai mult decât satisfăcător pentru o vedetă atât de înmuiată-n apele murdare ale mainstream-ului.

În interviul pentru PAPER, Miley spunea că i s-a tot zis să nu facă albumul prea ciudat, prea avangardist, prea Björk. Mai e multă muncă și multă muzică de străbătut până când Miley va ajunge la nivelul artistei islandeze sau până să ajungă să facă muzică avangardistă, dar Miley Cyrus & Her Dead Petz este un imens pas înainte, la miliarde de ani distanță de Billy Ray Cyrus și de Hannah Montana, dar și de alte personaje contemporane ei (Katy Perry, Taylor Swift, chiar și Lady Gaga) și oricine zice că e un vanity project fără suflet se înșală amarnic. E mult mai mult suflet aici decât în multe compoziții muzicale din underground.

 

Comments

comments

Cătălin MesaruMiley Cyrus – Miley Cyrus and Her Dead Petz

Leave a Comment