jagga gabar

[Guest Post] Jaga Jazzist – Live @ Mozaic Festival Sibiu

Răzvănescu Gabăr

Pentru că nu am citit niciodată o cronică muzicală a vreunui concert sau album (de pe vreun blog, revistă sau site de prin părțile noastre) care chiar să spuna ceva MUZICAL și nu doar impresii și afecte spălăcite, m-am gândit să ofer câteva idei după ce am văzut Jaga Jazzist la Mozaic-jazz de la Sibiu. Îmi asum lipsa totală de talent scriitoricesc din pseudo-cronica de mai jos, nu am deloc pregătire în acest domeniu, dar eu, dacă aș citi un articol care să ofere cât de cât informațiile din următoarele rânduri, sigur aș merge la următorul concert al unei trupe despre care s-a scris.

Jazzul s-a născut în America, dar de murit (dacă va muri) o să se întâmple pe pământ scandinav. Tot ce s-a construit în materie de amestec reușit al jazzului cu muzica electronică (începand cu albumul din 1993 – When everyone has gone al trioului suedez Esbjorn Svensson Trio) culminează anul acesta cu materialul lansat în luna iunie de norvegienii de la Jaga Jazzist. Starfire este numele albumului care conține 5 piese și a fost cântat integral în a doua zi a festivalului Mozzaic-jazz din Sibiu.

Gandul care-ti vine cand vezi asezarea instrumentelor e sa te intrebi cati oameni or sa fie pe scena? Numai sintetizatoarele au fost noua la numar la care s-au adugat doua chitari, un bass, saxofon, trombon, tuba, flaut, vibrafon, glockenspiel si tobe acustice dublate de drum machine.

Prima piesă din concert a fost Shinkansen, trackul cu numărul trei de pe album. O introducere atmosferică foarte bine dozată a pregătit intrarea temei principale expuse, pe rând, de flaut și trombon. Odată cu breakul tobelor, care a făcut trecerea către următoarea piesă, s-a dezlănțuit nebunia fiecărui instrumentist. Nu a existat nici măcar o singură piesă în care un membru al grupului să se fi concentrat doar pe un instrument. Keyboardistul a fost înconjurat de trei synthuri: un Dave Smith’s Prophet ‘08, un Roland sh101 și un Korg Ms2000. Saxofonistul a avut la purtător, de asemenea, un Dave Smith’s Prophet ‘08, o Yamaha CS80 și un Moog Voyager. Basistul s-a ocupat și de liniile de bas arpegiat de pe un Microkorg XL; vibrafonistul a făcut curse de la instrumentul de percuție către un Korg Ms20; trombonistul a completat liniile melodice cu intervenții de Alesis micron și, cel mai frumos spectacol vizual de mișcare pe scenă între instrumente a fost oferit de Line Horntveth – flaut, tuba și glockenspiel. Fiecare instrument a fost împins peste limitele sale expresive. Au fost părți de chitară cântate cu efect de pian acustic sau, de foarte multe ori, timbrul exploziv obișnuit al trombonului a fost înlocuit de părți melodice suave, aproape de nerecunoscut ca venind din partea acestui instrument. Adevăratele solouri de tuba au înlocuit funcția sa de punctare a pilonilor armonici pe care se contruiește o melodie. Pasajele de poliritmie și polimetrie ținute în frâu foarte exact de Martin Horntveth, tobosar și front-man al grupului, la care s-au adăugat pasajele melodice întortocheate (dar nu îmbâcsite) venite din partea celorlalti intrumentiști au oferit acea senzație de spațialitate și „plin” trademark Jaga Jazzist.

Concertul a fost gândit sub forma muzicii dezvoltatoare. Nicio temă nu a fost redată în forma inițială, piesele apărând mereu cu noi elemente ritmico-melodice. Totuși, întregul a sunat unitar, strâns. Trackul mamut de pe album – Big city music – o piesă de 14 minute a etalat tot acest knowledge. Este, oarecum, răspunsul la întrebarea cum poate să sune o trupă cu mai multe instrumente pe scenă comparat cu numărul de instrumentiști: un adevărat conglomerat sonor care l-ar face să suspine de satisfacție pe, să zicem, Stravinski.

Concluzia este scurtă: ascultati Starfire, cel mai bun material fusion-electronic-jazz pe 2015 și dacă prindeți Jaga Jazzist pe undeva aproape, mergeți să-i vedeți!

Comments

comments

Cătălin Mesaru[Guest Post] Jaga Jazzist – Live @ Mozaic Festival Sibiu

Leave a Comment