lowers

Cele Mai Proaste Albume Din 2015

Cătălin Mesaru & Andrei Coste

Anul ce stă să se sfârșească ne-a servit niște albume monstruos de proaste, atât în mainstream cât și în zona indie. Dintre toate, ne-am hotărât să alegem doar cinci. Suntem conștienți că sunt mai multe, dar astea cinci sunt cele care ne-au zgâriat creierul cel mai mult. Am încercat să evităm albumele cretine by default (de exemplu, Meghan Trainor) și nu am inclus niciun album românesc (de exemplu, Arhanghel’sk al celor de la Robin and The Backstabbers). Plus că, am încercat, pe cât de cât, să ne ferim de mult balast muzical. În orice caz, să-i dăm bice:

Andrei Coste

5. Imagine Dragons – Smoke + Mirrors

Albumul cu care Imagine Dragons au devenit o copie nesimțită după Coldplay. Elementele electronice au fost țâpate în spate și tot albumul are un iz de stadium rock jegos.

4. Muse – Drones

Cel mai slab release din istoria trupei ăsteia care până nu demult acapara o tonă de timp pe sticlă pentru pop-rock-ul lor drăgălaș pentru corporatiste. Pe Drones, Muse sună întocmai precum un melanj nefericit dintre Rage Against de Machine, System of a Down și Marilyn Manson. Pentru cei săraci cu duhul.

3. Prince – HITNRUN Phase One

Trecând peste faptul că Prince e unul dintre cei mai overrated artiști din univers, albumul ăsta e precum un cancer. Pe măsură ce îl asculți devine tot mai prost și mai jenant. E cel mai bun exemplu de experiment eșuat lamentabil de anul ăsta.

2. Mumford & Sons – Wilder Mind

Probabil primul album de rock comercial al acestor britanici obsedați de americana și banjo-uri. Albumul ăsta îmi amintește de Direcția 5, atât de groaznic e.

1. Coldplay – A Head Full of Dreams

Îmi pare rău, univers, dar Coldplay au mai lansat un album. La fel de prost și de comercial ca toate celelalte. A Head Full of Dreams e un album atât de oribil în pozitivismul lui încât am simțit că iau parte la o întrunire baptistă în timp ce-l ascultam.

Cătălin Mesaru

5. The Prodigy – The Day Is My Enemy

În recenzia albumului menționam că albumul „sună ca și cum trupa ar fi descoperit niște înregistrări pe care le-au făcut prin anii nouăzeci, înregistrări despre care a uitat absolut oricine (și pe bună dreptate) și pe care nu le-au considerat vreodată demne de lansat la vremea lor. Acum, în 2015, din lipsă de inspirație și chef de ceva bănuți în plus, și-au băgat picioarele și și-au lansat rebuturile inept-nouăzeciste.”

4. Giorgio Moroder – Déjà Vu

Déjà Vu este mai mult o încercare execrabilă de monetizare și exploatare a unui nume care a revenit în atenția publicului odată cu albumul Random Access Memories al celor de la Daft Punk (și piesa Giorgio by Moroder) decât o declarație muzicală sinceră. O comparație a lui Giorgio Moroder cu al său compatriot, Dario Argento, nu ar fi deloc deplasată căci amândoi au ajuns la o vârstă respectabilă la care tot încearcă să reaprindă și să-și recâștige publicul, dar amândoi eșuează absolut lamentabil și revoltător (Argento într-o măsură mult mai mare).” Recenzia completă, aici.

3. Madonna – Rebel Heart

„În total, albumul însumează aproximativ șapte sute de mii de piese și durata de ascultare este undeva pe la circa optzeci de ani. Exagerez, dar nu prea. E un album mult prea stufos, mult prea plin de balegi sonore și e interminabil.” Întreaga recenzie a albumului, aici.

2. Muse – Drones

„Albumul se închide cu o compoziție a corului Madrigal. Glumesc…cred. La modul cel mai sincer, Drones, ultima piesă, e numai cor și are versurile următoare: Killed by drones/ Our lives between your fingers/ Can you feel anything?/ Are you dead inside?/ Now you can kill from the safety of your home with drones. Adică, este într-atât de încrengată în fanteziile masturbatorii ale celor din trupă încât frapează nu numai prin sunet ci și prin nesimțirea de a exista. Lucru, de altfel, valabil pentru întregul album.” Recenzia albumului, aici.

1. Coldplay – A Head Full of Dreams

Nu am apucat să scriu o recenzie a acestui album din simplu motiv că acest A Head Full of Dreams m-a demoralizat într-atâta încât n-am mai fost bun de nimic preț de vreo trei zile de la prima și singura ascultare. Ca de obicei, Coldplay lansează material vomitiv, iar lumea pică-n fund. Lucru absolut uluitor, mai ales pentru că aici sună, uneori, a Maroon 666. Singurul lucru bun e că odioșii artiști au spus că va fi ultimul lor album. Sper.

Acestea fiind spuse, iată și un playlist cu piese de pe aceste albume (acolo unde sunt disponibile pe Youtube, deci fără Prince), pentru a vă putea convinge și singuri:

Comments

comments

Cătălin MesaruCele Mai Proaste Albume Din 2015

Leave a Comment