4

 

5. East India Youth – Total Strife Forever

Un album subestimat, poate chiar și uitat, deoarece a fost lansat la începutul anului; un amestec eclectic de electro și dance, o aroganță făcută indie rock-ului, 11 piese la care William Doyle a lucrat trei ani, iar mie îmi face o plăcere orgasmică să le ascult. Cam sublim așa.
Mor după: Dripping Down

4. Damon Albarn – Everyday Robots

Un debut solo bun. Dar și vag dezămitor întrucât Damon Albarn nu s-a apucat de muzică ieri. Probabil faptul că omul a tras 60 de piese și apoi l-a rugat pe co-producătorul albumului să le aleagă pe cele care îi plac lui mai mult pentru album se vede, ”Everyday Robots” nefiind foarte închegat. Pe de altă parte, Damon Albarn a declarat ca fiecare piesă este inspirată din viața lui. Deci, “Everyday Robots” e ca viața omului: fără sens, dar mișto.
Mor după: Lonely Press Play

3. James – La Petite Mort

O surprinzătoare și energică reîntoarcere a unei trupe născute în același an cu mine. Gândiți-vă că atunci când eu ascultam Sandra, Modern Talking, Ace of Base, Vaya con Dios si Michael Bolton, James scotea “Gold Mother”, “Seven” sau “Laid”. Mie mi se pare destul de firească alegerea asta.
Mor după: Moving On

2. The War On Drugs – Lost In The Dream

Albumul ăsta, într-o variantă mai puțin lucrată, putea bine-merci să fie pe locurile fruntașe ale clasamentelor de acest gen și în anii 70, dar și în prima decadă a anilor ’80. Și ar fi fost difuzat în heavy rotation zilele astea pe Rock FM, în varianta ’80.
Mor după: Under the Pressure

1. Future Islands – Singles

Deși de vreo trei ani încoace călărim cu succes un val de nostalgie optezicistă, aș putea spune că 2014 este creasta lui. “Singles” , unul dintre cele mai bune albume ale anului pentru foarte mulți critici muzicali, e plin de tristeți și doruri venite direct din perioada în care sintetizatorul era piesa de rezistență a oricărui band care rupea discotecile. Culmea, „Singles” nu mi se pare neapărat un album pe care să dansez îndrăcit precum Samuel Herring, vocalul trupei, ci mai degrabă unul care mă răscolește și mă poartă prin toată existența mea, realizând că nu are întâmplător titlul asta, interpretat la prima mână mot a mot.
Mor după: Fall From Grace

Cătălin MesaruTop 2014 – Simona Rădoi

Leave a Comment