Andrei Coste
Articol preluat de pe blogul oficial al TIFF.
Cu ocazia sfintei zile a copilului (și a doua zi de Rusalii, pentru cei mai credincioși dintre voi) am poposit ca un școlărel obsedat de muzică ce sunt să-i aud pentru prima dată live pe The Dream Diggers și pe Zenzile.
Pe-aproape de ora zece s-au urcat pe scena Casei TIFF oamenii de bine de la The Dream Diggers care-au venit pentru prima oară-n Cluj în formula nouă, cu Răzvan și Mihnea de la Lună Amară (și alte trupe foarte bune) ocupând posturile de voce/ chitară/ trompetă respectiv tobe. Lucru la care mai adăugăm și doi invitați de seamă, Vapor de la Basska și Alexandra Andrieș. Trupa a sunat foarte, foarte bine live și industrialul lor foarte dubby și foarte trippy presărat cu un pic de hip-hop m-a făcut sa jubilez. După cum am spus-o de nenumărate rânduri, îmi plac maxim trupele care experimentează și se joacă cu sunetul. Inovația se-ascunde în experiment și momentan nu pot să găsesc vreo trupă care să semene cu ce fac ăștia. The Dream Diggers nu merită ratați (dacă aveți ocazia să-i vedeți și cu niște visuals, cred că atmosferă devine de vreo 20 de ori mai cool) și, din punct de vedere al show-ului live, mi-au plăcut maxim.
Undeva după ora 11 și vreo 20 de minute de soundcheck s-au manifestat pe scenă Zenzile, niște legende ale nu-dub-ului francez (care, apropo de asta, sunt cam cei mai pe zonă în momentul de față când vine vorba de dub – partea întunecată a reggae-ului). E un understatement să spun că trupa a sunat excelent live. Începând de la playlistul extrem de variat și tempo-urile alternante, am savurat fiecare moment pe care francezii l-au avut pe scena Casei TIFF. Publicul destul de numeros a fost la rândul lui lovit cu grație de vibe-urile întunecate generate de bașii adânci și liniile incredibil de catchy de saxofon. Cu douăzeci de ani la activ din punct de vedere muzical, Zenzile sunt o trupă mare și au sunat întocmai ca una. Recomand cu căldură oricui să le descopere muzica. Să dăm cu pace între frați, zic.